Cum să crești un copil echilibrat emoțional

Un copil echilibrat emoțional se va transforma înt-un adult echilibrat emoțional. Și, uitându-ne în jur, dar și la propria noastră persoană, ne dăm seama cât de greu este acest lucru. Bianca Poptean, psiholog, ne-a oferit câteva idei care ne ajută, ca părinți, să putem crește un copil echilibrat emoțional. Adică un adult sănătos.

Așa cum ne preocupăm de sănătatea fizică a copiilor noștri, așa ar trebui să ne implicăm și în sănătatea emoțională. În copilăria mică (adică până la 3 ani) se creează conexiunile neuronale legate de stima de sine și încrederea în sine a copiilor. În funcție de cum ne purtăm cu ei, cum îi luăm în brațe, cum le vorbim, cum îi atingem atunci când le facem baie, în funcție de tonul nostru, copiii înțeleg cât de mult îi iubim, cât de mult i-am dorit și, în funcție de acest lucru, creează niște mecanisme psihice cu care rămân toată viața legate de stima lor de sine, de cât de importanți și valoroși se simt și câtă încredere au în ei.

Evident că și după 3 ani copiii au nevoie să fie înconjurați cu multă dragoste și au nevoie mai mult decât orice de conexiune emoțională, pentru că aceste mecanisme psihice continua să se dezvolte și depinde de noi, părinții, cum punem bazele echilibrului emotional al copilului nostru. Iată 5 atitudini legate de copii care îi vor ajuta să devină un copil echilibrat emoțional.

Recomandări

Andreea Neagu, psiholog: cum creștem un copil echilibrat emoțional

Vă despărțiți? Cum să crești un copil echilibrat

Adoră-ți copilul, cu bune și cu rele

Copilul tău are nevoie de conexiune emoțională, de iubire profundă, are mare nevoie să se simtă… adorat. Dar nu doar atunci când se comportă așa cum vrei tu,. Pentru că, în acest caz, îi condiționezi iubirea. Mesajul pe care l-ar putea integra un copil atunci când te comporți astfel cu el, ar fi unul de genul “Te iubesc doar atunci când ești cuminte, doar atunci când te conformezi.” Practic, copilul înțelege că dacă se poartă așa cum simte, nu este acceptat.

E important să îi oferi copilului tău dovezi de iubire zilnic, să îi arăți și să îi spui că îl iubești chiar și atunci când are o criză sau e nemulțumit sau se comportă așa cum l-ai rugat să nu o facă.

Poate fi o mare provocare pentru un părinte să își arate dragostea, empatia și conexiunea cu copilul, mai ales atunci când acesta nu se comportă “potrivit”, în special dacă acest părinte provine dintr-o familie în care iubirea i-a fost condiționată, în care a fost pedepsit pentru purtarea lui. Ori, să fim sinceri, suntem aproape o generație întreagă care am avut astfel de parenting. Însă, putem să nu ducem mai departe acest stil disfuncțional de parenting și să fim conștienți de cum ne creștem copilul.

Arată-i copilului cât de important este pentru tine

Specialiștii în neuroștiință, dar și în dezvoltarea copiilor, în frunte cu psihiatrul, autorul și profesorul Daniel J. Siegel, spun că nevoia de a fi “văzut” a copilului este una dintre cele mai importante. Asta înseamnă că cel mic are nevoie să se simtă important în acea familie, să simtă că și el contează, să simtă că este îngrijit așa cum are nevoie. Atunci când copilul nu se simte important în familia sa, el se va transforma într-un adolescent și, apoi, un adult care poartă în el rana respingerii, rana faptului că nu e îndeajuns de bun, că el nu contează. De aici până la izolare și singurătate este un pas destul de mic.

Validează-i sentimentele copilului tău

Copiii, mai ales cei mici, au diverse frici, temeri și îngrijorări. E important să le spui că e în regulă să le simtă, că sunt normale. Cum e normal să plângă, sau să simtă gelozie și invidie, sau să nu vrea să discute despre un anumit subiect sau cum e normal să ceară ajutorul. Însă copiii au nevoie să audă și să simtă în fiecare zi că e normal ceea ce simt. Altfel, se vor considera “defecți”, că “nu corespund”, plus că vor dezvolta un mecanism de apărare de a ”băga sub preș” emoțiile dificile și nu vor putea să le proceseze nici când vor deveni adulți.

Fii recunoscătoare și oferă-i și lui acest model

Sunt nenumărate studii care arată cât de puternică este recunoștința, cât de ușor schimbă focusul creierului de pe lipsuri pe ceea ce avem deja. Ori, dacă reușim să practicăm noi, ca părinți, recunoștința, modelul nostru se va “înrădăcina” adânc și în mintea copilului nostru care va folosi recunoștința ca pe o resursă importantă în viața lui.