“Nu poate face nimic singur!” Aţi auzit această propoziţie de la un părinte? Ei bine, este greşit să credeţi acest lucru despre propriul copil, deoarece responsabilitatea e necesară la orice vârstă şi, ca orice lucru, se învaţă.
Nu aşteptaţi până la 6-7 ani să vă responsabilizaţi copilul! Este una dintre cel mai mari greşeli în educaţia celor mici şi, de asemenea, reprezintă un posibil pericol în adolescenţă.
Copilul se responsabilizează de la cele mai mici vârste, învăţându-l să ofere. Dacă îi daţi un pupic, oferiţi-i obrazul să facă şi el acelaşi lucru. Dacă îi oferiţi un cadou, învăţaţi-l chiar înainte să vorbească să vă mulţumească. Copilul trebuie educat să ofere sentimente şi acesta este primul pas spre responsabilizare.
Când începe să comunice coerent, îi daţi misiunea să aibă grijă de jucării, de camera personală, de hăinuţele pe care le poartă. Tot acum este momentul să îl învăţaţi să fie responsabil în privinţa propriului corp, astfel încât să nu se rănească. Responsabilitatea faţă de propriul corp înseamnă şi responsabilizarea în privinţa altor copii.
Aceste informaţii trebuie bine setate în mintea celui mic din prima copilărie. Dacă faceţi greşeala de a-l învăţa responsabilitatea în adolescenţă, va privi aceste reguli ca pe o agresiune. Oricum, acţiunile părinţilor par în adolescenţă agresiuni. Iar pe un teren care n-a fost construit din copilărie, totul ia dimensiuni catastrofale.
După adolescenţă, rămâne tot treaba părinţilor să îşi înveţe copii despre responsabilitate până la 23-24 de ani, când creierul e perfect format ca să îşi … poarte singur de grijă. După 20 de ani, învăţaţi-i să fie altruişti cu sentimentele şi cu lucrurile lor. |n acest moment, psihologic e extrem de importantă o zicală – ‘’Dar din dar se face Raiul’’.