Cei mici sunt adevăraţi „manipulatori”. Ştiu să cearâ, să ţipe, să ameninţe şi să facă adevărate crize de personalitate atunci când vor ca părinţii să le îndeplinească o dorinţă. Important este să nu cedăm în faţa lacrimilor de crocodil şi să reuşim să punem anumite limitări, astfel încât cel mic să înţeleagă că nu are voie să facă anumite activităţi. Că noi, ca adulţi ştim mai bine ce poate face, astfel încât să fie în siguranţă. Iată patru idei sau tehnici ce pot preîntâmpina crizele de personalitate ce apar când se aude negaţia.
Pe măsură ce stabileşti limite, permite-i copilului să ştie ce este permis să facă, sugerează specialiştii. Spunând simplu „nu săpa în ghiveciul cu flori!”, vei lăsa senzaţia de interdicţie. Încercă deci să sugerezi o activitate alternativă, cum ar fi „să mergem afară şi să săpăm împreună!”. Este foarte important să îi transmiţi copilului că are libertatea de a alege să facă absolut orice doreşte, atâta vreme cât se află în limitele raţionalului, fără a provoca daune. Ca drept urmare, limitele sunt esenţiale, însă este vital modul în care le impunem, de preferat, într-o manieră optimistă, pozitivă!
Atunci când copilul tău face ceva greşit, nu fi impulsiv şi, din cauza nervilor, primul lucru pe care să îl spui să fie „Nu” sau „Stop”. Gândeşte-te dacă chiar este un lucru interzis. În acelaşi timp, specialiştii spun că este foarte important dacă ai apucat să spui „Nu”, să nu mai revii asupra acestei hotărâri. Pentru că cel mic va şti că data viitoare, dacă va insista mai mult, va obţine ceea ce îşi va dori. Şi vei intra într-un cerc vicios din care copilul va ieşi învingător, cu limita încălcată.
Dacă cel mic face un lucru interzis, ai grijă tu, ca adult, să îi arăţi că nu e bine ce face, făcând tu corect acel lucru. Fie că vorbim despre faptul că micul năzdrăvan trage un câine de coadă, fie că plescăie la masă, fii tu cel care îi arată cum e corect să procedeze. Este foarte important să faci asta cu calm şi cu blândeţe. Astfel încât tu să îi fii model.
Copiilor mici le fuge foarte uşor atenţia de la un lucru la altul. De aceea, psihologii spun că e foarte uşor să le redirecţionezi atenţia spre altceva, spre o activitate pozitivă. Dacă această modalitate tot nu funcţionează, oferă-i copilului tău independenţa pe care o doreşte, dându-i sarcina de a alege o activitate acceptabilă pentru a înlocui una interzisă. Dacă nu se poartă frumos cu ceilalţi copii la un loc de joacă, întreabă-l dacă vrea să meargă la leagăne, de exemplu. Important este să îi distragi atenţia de la lucrul interzis. Pentru ca, ulterior, să îi explici cu calm şi blândeţe de ce nu este frumos să se poarte urât cu ceilalţi copii.