Cum vorbim cu copiii despre sex

 

CSÎD: Care este vârsta ideală a copilului pentru o primă discuţie despre sex?

Petruţa Gheorghe: Nu putem afirma că există o vârstă ideală pentru o primă discuţie despre sex. Regăsim sexualitatea în fiecare etapă de dezvoltare, începând cu copilăria timpurie şi terminând cu senectutea…. Copilul mic observă că există pe lume două sexe, mama şi tata, fetiţele şi băieţii.

Foarte devreme se va întreba, ce-i face atât de diferiţi? Tot foarte devreme va constata diferenţele, va pune întrebări, va căuta răspunsuri. Dar copiii cum vin pe lume? Mai târziu, la pubertate – cu transformările ei uimitoare, capătă o importanţă din ce în ce mai mare; uneori vorbim despre sexualitate implicit, iar mesajele acestea fac parte din educaţia sexuală.

Când ciocănim la uşa camerei lor, înainte de a intra, când nu-i întrerupem în timpul băii, arătându-le că le respectăm intimitatea, tot despre sexualitate vorbim. 

 

CSÎD: Ce informaţii ar trebui să transmită părinţii copiilor? Ce întrebări frecvente pun copiii părinţilor şi care ar fi cele mai inspirate răspunsuri legate de sex?

Petruţa Gheorghe: Pe măsură ce va creşte, întrebările dar şi răspunsurile, vor fi mai complexe. Fără a eluda adevărul, trebuie să ţinem cont de vârstă şi de întrebarea ca atare. Dacă nu ne este prea clară întrebarea, atunci putem investiga împreună cu copilul, ce anume doreşte să înţeleagă.

Să nu uităm însă că răspunsurile exhaustive îl pot priva de satisfacţia descoperirilor sau îl pot copleşi. Cum ajunge un bebeluş în burta mamei lui?

Cu cât răspundem mai autentic şi clar cu atât mai încurajat va fi în efortul de înţelegere a lumii înconjurătoare. Dialog imaginat: „Mami, am văzut la grădiniţă că Ionică face pipi din picioare… şi are un cârnăcior acolo…” ”Draga mea, nu are un cârnăcior, este un penis. Băieţii au penis şi fetiţele vagin, tot aşa şi oamenii mari, şi eu şi tatăl tău.” Mai important decât informaţiile în sine este relaxarea cu care părintele poate aborda temele sexuale. Ajută uneori să spunem lucrilor pe nume, respectiv, penis, vagin, organe genitale, dar fără a încerca să eludăm stânjeneala. Dacă ne simţim stânjeniţi ne-ar putea fi de ajutor o auto-investigare a motivelor, întrebarea: Oare de ce? 

 

CSÎD: Există părinţi care vă solicită ajutorul pentru că discuţia cu copilul să fie una cât mai utilă şi lipsită de momente stânjenitoare?

Petruţa Gheorghe: Rareori un părinte face o cerere de consultaţie sau de terapie doar pentru a se „antrena” în sensul acesta. Dar, în majoritatea terapiilor sau consultaţiilor, se ating şi temele sexualităţii. „Tonul face muzica”, spune un vechi proverb. Cred că dacă reuşim să vorbim despre sexualitate fără stânjeneală dar şi făr emfază, putem „trata” sexualitatea în mod adecvat. 

 

CSÎD: Deşi copiii şi adolescenţii au acces mult mai uşor la informaţie, avorturile şi bolile venerice sunt încă în număr mare, la persoane tinere. Care ar fi explicaţia?

Petruţa Gheorghe: Din păcate, nu există o singură explicaţie, şi nici măcar o listă a lor. Depinde de individ, de familia şi mediul său. Uneori prea multa libertate iar alteori excesul restricţiilor, prea multa încredere sau absenţa încrederii; uneori este un accident iar alteori o formă voalată de protest.

Pentru a decela între toţi aceşti factori este important să ne cunoaştem copilul, să reuşim să stabilim o realţie mutuală de respect şi încredere în care nu suntem, ca părinţi, prietenii odraslelor noastre, ci rămânem un punct de referinţă în momentele dificile. Dacă reuşim să „nu ne îngrozim” de precocitatea „copiilor din ziua de astăzi” vom lăsa o uşă deschisă întrebărilor, incertitudinilor şi alegerilor lor sănătoase. 

 

CSÎD: Tabuurile şi comportamentele sexuale periculoase la persoanele minore pot fi puse pe seama unor discuţii cu părinţii total neinspirate? Exista şi alte cauze?

Petruţa Gheorghe: În fiecare cultură, sau sub-cultură – nu în sens peiorativ – tabuul sau comportamentul sexual periculos este perceput diferit. Istoric vorbind, a suferit mereu transformări, iar geografic, de asemenea, oscilează, uneori dramatic, de la continent la continent, şi mai puţin sesizabil de la ţară la ţară, de la comunitate la comunitate.

Aşadar singurul punct de reper rămâne norma culturală în care se manifestă. Când un individ rupe sau ignoră norma specifică mediului său, ne confruntăm cu un coflict intern, cu un dezechilbru psiho-afectiv, cu o suferinţă ne-elaborată, neintegrată, dar, uneori poate fi şi o cerere mascată de ajutor, tocmai datorită faptului că atrage atenţia celor din jur. 

 

 

CSÎD: Care ar fi consecinţele negative ale unor discuţii neinspirate despre sex?

Petruţa Gheorghe: Iarăşi depinde de foarte mulţi factori. Este o interdicţie? Cât de severă ? Este o ameninţare? Ce însemnătate are în relaţia părinte-copil? Este singurul lor dezacord? Sau doar încă o formă prin care părintele îi comunică copilului că nu are încredere în autonomia lui, că nu-l valorizează, că nu-l înţelege?

Vedeţi, deşi vorbim despre sex, totuşi parcă vorbim despre relaţia dintre genitori şi odraslele lor. Dacă o relaţie este dificilă, atunci orice temă sau discuţie poate fi „neinspirată” sau traumatică. 

 

CSÎD: Care sunt consecinţele pierderii virginităţii la o vârsta fragedă?

Petruţa Gheorghe: Când este prematur un contact sexual? Eu tind să cred că deşi în termeni biologici prima menstră marchează trecerea într-o altă etapă, maturarea psiho-afectivă rămâne cel mai bun reper.

Un contact sexual prematur ar putea influenţa negativ tocmai această dezvoltare psiho-afectivă, sexualitatea şi parentalitatea din viaţa adultă, stima şi imaginea de sine, relaţiile cu mediul şi cei de-o vârstă, etc. Evident că este un răspuns generic, deoarece trauma, atunci când vorbim despre o traumă, are propriile ei coordonate în personalitatea şi familia copilului. 

 

CSÎD: Ce cărţi şi lucrări le-aţi recomanda părinţilor ca să le fie de ajutor în educaţia sexuală a copiilor?

Petruţa Gheorghe: Dacă ar trebui să recomand ceva părinţilor, privitor la educaţia sexuală, atunci aş spune că a face aşa cum se simt confortabil este de departe cea mai bună soluţie. Şi dacă totuşi se simt blocaţi în a discuta teme sexuale, ar putea, fie să-şi pună faimoasa întrebare (De ce?) fie să ceară ajutorul unui specialist. Ca lectură  recomand mereu, cu acelaşi entuziasm, „Puncte de cotitură” de T. Berry Brazelton, Volumul 1 (de la 0 la 3 ani) Volumul 2 (de la 3 la 6 ani), Editura Fundaţia Generaţia.