D-l Goe al zilelor noastre: copilul cu ADHD

La putin timp dupa 15
septembrie, dupa lunga vacanta de vara, copilul meu a inceput
razboiul impotriva scolii, a temelor si-a responsabilitatilor de
orice fel. Greu, foarte greu, a demarat anul acesta scolar, iar
psihologul scolii a decis: Deficit de atentie si tulburare
hiperkinetica.

Ce am de facut? Ce e recomandat? In prima faza, bineinteles ca am
intors Internetul pe toate fetele in cautarea acestui subiect. Si
atunci cand iti intra o idee in minte, devine foarte usor sa
gasesti indicii pentru a o cre­de. Si astfel am adjudecat –
co­pilul meu are ADHD.

Semnele pe care eu le-am urmarit si le-am recunoscut, o parte
dintre ele si la piticul meu au fost:

– ignora detaliile; greseste frecvent din neglijenta; isi mentine
cu greutate concen­trarea la activitati sau la joaca; pare sa nu
asculte cand cineva i se adreseaza direct; nu res­pecta
instructiunile si regulile in general.

Recomandări

(P) Locul ideal pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor: Stejarii Club Rezidențial și Stejarii Collection

Situația alarmantă a cazurilor de pneumonie la copii, în România. Măsurile de precauție recomandate de medici

De fapt are pro­bleme in a intelege regulile; nu termina ce-a
inceput; are dificultati in a-si or­ganiza sarcinile si
ac­tivitatile; uita foarte repe­de ce trebuie sa faca; se
agita/misca in continuu; vorbeste excesiv; raspunde inainte de-a
asculta intreba­rea pana la capat. Intrerupe si deran­jea­za alte
persoane.

Este tot atat de adevarat ca multe din cele de mai sus provin din
faptul ca un copil
nu reuseste intotdeauna sa inteleaga regulile. Lucrurile aces­tea
se invata in timp, unii mai repede, altii mai catinel, catinel…
Important este sa le invete pana la urma!

La „moda” adhd-isti

Copilului meu ii place sa to­paie, sa sara, sa faca boacane si
sa-si surprinda mereu pa­rintii si pro­fesorii cu cate o trasnaie.
In urma cu 30 de ani, s-ar fi spus despre el ca este un copil
neastamparat sau prost educat, neglijat de parinti ori pur si
simplu un co­pil-problema.

Astazi, me­dicii au dat alt nume acestui tip de comportament. Se
nu­meste deficit de atentie cu hi­per­kinezie: ADHD. Sa fim
seriosi! Copiii sunt hiper­ac­tivi, se joaca, sunt mai putini
atenti la parinti si la educa­tori. Dar asta nu inseamna ca sunt
adhd-isti! Unde naiba era boala asta acum 20 de ani cand eram eu
copil?

A venit asa, dintr-o data, pen­tru ca
parintii sunt creduli si vor ca ai lor copii
sa fie, cum­va la moda, denumiti adhd-isti! Si-am sa va spun si
finalul aces­tei povesti, recunoscand ca, in urma testelor
efectuate la „Spitalul Obregia”, am ra­su­flat cu totii
usurati.

Ba­ietelul nostru NU are ADHD! Partile din comportamentul lui, pe
care le-am considerat ca fiind posibile simptome, sunt cauzate de
evenimente de zi cu zi si pot fi usor indepartate. Se incadreaza in
normalul varstei si sunt doar moduri originale sau nu, de a atrage
intr-un fel atentia!

Abordarea multi disciplinara, cheia reusitei

Din cauza comportamen­tului la scoala va fi izolat de grup, va fi
respins de colegi. Pro­fe­sorul il va cer­ta pentru ca nu e atent.
Aca­sa, simtindu-se ei insisi vinovati, parintii isi vor re­varsa
si ei angoasele pe co­pil.

Cu timpul, atat si­tua­tia de la scoala, cat si cea de acasa vor
inrautati simpto­me­le, iar in lipsa tratamentului, copilul cu

ADHD devine si mai agre­siv, dezvoltand
compor­ta­­mente anti-sociale.

Cea mai eficace modalitate de interventie in ADHD este abordarea
multidisci­pli­na­ra: medicala, psihologica si educationala, in
care sunt implicati parintii, profesorii, psihologul si medicul
spe­cialist in psihiatria copilului si adolescentului.

Con­si­lierea psihologica a
co­pi­lului cu ADHD si a adultilor din familia acestuia este foarte
utila in identificarea problemelor compor­ta­men­tale cauzate de
simp­tomele hiperactivitatii si in gasirea unor strategii de
re­zolvare ale acestora.

Ade­sea, cei care identifica si semnaleaza simptomele ADHD sunt
profesorii, de­oarece cerintele stricte ale mediului scolar scot in evi­denta
dificultatile copiilor de a sta linistiti in banca, de a fi atenti
la ora, de a raspunde cerintelor edu­ca­tionale si de a respecta
re­gu­lile clasei.

Modificarile la nivel educational implica adaptarea mediului clasei
(copiii cu ADHD trebuie ase­zati in primele banci), a
instrumentelor de lucru si a sarcinilor de lucru, adap­tarea
curriculei si a moda­litatii de predare. Impreuna cu specialistul,
se vor fixa obiective educationale si vocationale realiste.

Per­sonal insa, sunt de parere ca aceasta tulburare neu­ro­logica
nu este corect diag­nosticata la noi in tara, ca mult prea multi
medici se reped dupa o singura exa­minare a copilului sa puna un
diagnostic si sa prescrie tratament medicamentos.

Acesti copii ar trebui tes­tati o perioada de mini­mum 2-3 luni, cu
vizite periodice la un psiholog si un
ne­u­ro­psihiatru, facute toate tes­te­le relevante atat
me­di­ca­le, cat si psiholo­gice, ina­in­te de a accepta acest
diag­nostic.

Parca totusi se face exces de diagnostice. „Co­piii nu mai sunt ca
pe vre­muri…”, spun adesea bu­ni­cile acestora, compa­ran­du-si
nepotii cu pro­prii lor fii cand erau la varsta co­pi­lariei. E
clar, copiii de azi sunt mai destepti, mai ne­rab­datori, mai
neas­tam­pa­rati.

Dar copilul tau chiar este bolnav de aceasta bi­zara afectiune? O
mama stie in sufletul ei cand e ceva in neregula cu copilul ei si
atunci ea trebuie sa ve­rifice, insa sa o faca temeinic si cu cap,
nu dupa gura lumii.

Emilia Poetenteu, psihoterapeut

ADHD debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta.
Desi la unii copii simptomele ADHD dispar o data cu inaintarea in
varsta, in jur de 60% pot prezenta simptome si la varsta
adulta.

ADHD afec­teaza sexul masculin mai mult decat pe cel feminin.
Ra­portul baieti-fete este 4:1. Un copil cu ADHD care nu este
diagnos­ti­­cat si tratat la timp se va confrunta cu multe probleme
acasa si in societate.

Citeste si
Cum le povestesti picilor despre criza

Foto: Shutterstock