De ce copiii românilor nu au încredere în forțele proprii… Un psiholog din Germania explică

”Ne învățăm copiii să nu vorbească despre reușitele lor, să nu fie catalogați ca lăudăroși. Poate de aceea, în general, șefii de promoție cad în umbra fostei celebrități. Cred că tot așteaptă să vină careva să le întinda o coroniță, să îi vadă, să îi cunoască. Și, în timpul ăsta, nu se dezvoltă”, explică Andrada Tache, psiholog și psihoterapeut în Germania. Am aflat mai multe.

Ne învățăm copiii să cadă pradă unei idei despre modestie care, după mine, nu poate fi mai dezastruoasă pentru viitorul lor, așa cum e și lauda de sine fără baze în realitate.

Ne învățăm copiii să nu se celebreze, sa nu vorbeasca FRUMOS și sănătos despre ei, despre lucrurile la care se pricep, să nu își sărbătorească reușitele de teamă de a nu îi deranja pe ceilalți.

Recomandări

Mutatul împreună strică relația? Ne lămurește Eduard Andrei Vasile, specialist în relații de cuplu și familie

Ce facem când copilul cere dulciuri? Îi oferim alternative sănătoase!

Însă, cine sunt acești CEILALȚI dacă nu se pot bucura CU tine, PENTRU tine și nu pot crește și ei inspirați de TINE, și de ce i-am ține pe lângă noi?

Părinți, învățați copiii să se poziționeze corect

E nevoie să reînvățăm să ne poziționăm pe piață, căci lumea e o piață și noi toți ne vindem imaginea și abilitățile, iar părinții au nevoie să își învețe copiii cum să facă asta încă de când sunt mici.

Dacă este un alt domeniu în care mi-am câștigat expertiza, acela este cu siguranță cel al lipsei de modestie. Mă văd îndreptățită să vorbesc despre multe din neajunsurile culturii noastre în care ne creștem, de cele mai multe ori, copiii. Mă refer la acel bun simț de altădată care funcționa perfect atunci când viața ta întreagă se desfășura fix în șura ta, în cartierul tău, în jurul maidanului unde ai copilărit toată viața și care, ce să vezi, nu mai funcționează absolut deloc azi, în societatea globală și globalizată în care trăim.

Modestia ciudată a copiilor români…

Ne învățăm copiii să dea dovadă de o modestie ciudată, de o pioșenie care nu le face cinste performanțelor lor și care îi împinge în spate pe scena vieții.

Lasă rezultatele tale să vorbească pentru tine, nu o face tu, ar spune unii. Perfect valabil când drumul vieții tale încercuia tot aceeași uliță pe care te-ai înălțat copăcel, sub ochii avizi de informații și scrutători ai celor din jurul tău, analizându-ți la microscop orișice mișcare. Ei ȘTIU deja totul despre tine și a începe să vorbești despre cine ești și ce ai făcut în viața asta pare atât de redundant încât frizează o lăudăroșenie țipătoare.

Dar când drumul vieții tale trece de hotarul satului, orașului, al țării și chiar al continentului tău, iată că lucrurile nu mai stau chiar așa. Nu îmi pot imagina (și sper că meandrele minții mele să nu fie tocmai încurcate) că cineva l-ar fi rugat pe Einstein să se prezinte și el s-ar fi îmbujorat, cu capul plecat în pământ, spunând că e fizician și atât… Succes!