Paternitatea tardivă creşte riscul de autism şi schizofrenie pentru copii, potrivit unui studiu care a avansat pentru prima dată o serie de explicaţii despre mecanismul ce se face vinovat de această asociere.
Potrivit studiului publicat în revista ştiinţifică britanică Nature, riscul de producere a mutaţiilor genetice spontane (nemoştenite de la părinţi) – dintre care unele sunt implicate în procesul de apariţie a acestor maladii – creşte proporţional cu vârsta pe care tatăl o are la momentul conceperii bebeluşului.
Fiecare an contează
Mutaţiile spontane reprezintă unul dintre motivele principale ale evoluţiei speciilor, dar ele pot să genereze şi diverse maladii.
Pentru a evalua importanţa mutaţiilor, cercetătoarea irlandeză Augustine Kong şi colegii ei au studiat genomurile a 78 de copii suferind de tulburări autistice şi de schizofrenie şi pe cele ale părinţilor lor.
Ei au descoperit astfel că majoritatea mutaţiilor spontane regăsite la copil proveneau din genomul transmis de tată şi că vârsta pe care o avea acesta în momentul conceperii bebeluşului juca un rol primordial în creşterea numărului lor. Fiecare an suplimentar al tatălui, în momentul conceperii, se traduce prin mutaţii spontane suplimentare, care corespund unei rate a mutaţiilor paterne ce creşte cu 4,28% pe an.
O explicaţie pentru des întâlnitul autism
Kari Stefansson, unul dintre autorii studiului, a rezumat această descoperire: ” Un bărbat care devine tată la vârsta de 40 de ani transmite de două ori mai multe mutaţii copilului său decât o face un bărbat care devine tată la vârsta de 20 de ani. Acest mecanism poate fi benefic pentru diversitate, dar nu şi atunci când vine vorba de mutaţii care declanşează maladii genetice”.
Studii epidemiologice au stabilit deja o legătură statistică între vârsta tatălui la momentul conceperii bebeluşului şi riscul de autism şi schizofrenie, în timp ce alte studii au asociat aceste maladii cu anumite mutaţii genetice.
Kari Stefansson consideră că „o parte substanţială” din noile cazuri de autism diagnosticate în ultimii ani ar putea fi asociate cu vârsta taţilor de la momentul conceperii, care, după ce a scăzut până în anii 1970, a reînceput să crească.