De ce nu este indicată grădiniţa sau şcoala online. Despre dezavantaje, din perspectivă psihologică

• Autor: Psiholog Constantin Cornea
• Clinica Psievolution

Din păcate, din perspectivă psihologică, şcoala online nu reuşeşte să acopere toate nevoile pe care le poate avea un copil în plin proces de învăţare şi educare, cum, de altfel, aceasta formă privează pedagogii de interacţiunea directă pe care o pot avea atunci când predau la clasă. Copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 5 ani sunt cei mai afectaţi.

Cum poţi oare vorbi şi educa nişte copii care sunt foarte mici, ce te privesc printr-un ecran? Mai ales că, spre deosebire de ceea ce îi atrage pe ei, desenele animate sau filmuleţele, cadrul didactic vine să le provoace atenţia şi imaginaţia, dar îi şi pune să facă lucruri, aici fiind marea diferenţă dintre percepţia copilului legată de televizor, tabletă, telefon. Pentru el, aceste obiecte îl ajută să-şi satisfacă propriile nevoi, între care nu intră, din păcate, şi executarea de acţiuni.

Recomandări

Doru Căstăian, profesor: „Şcoala nu este doar locul în care pierzi nişte ani în aşteptarea unor…

Tipare sănătoase şi nesănătoase de parenting

În perioada grădiniţei, copilul învaţă despre culori, animale, lume. Învaţă să deseneze, să picteze, să reproducă texte. Dar asta o poate face dacă se simte supravegheat, îndrumat şi, eventual, lăudat. La vârste mici, copilul are nevoie să îi fie condusă mâna, să i se arate personal cum să facă anumite lucruri, să vadă împrejur cum fac colegii lui.

De aceea putem spune că există două nevoi ce nu pot fi îndeplinite cu adevărat la vârste fragede: nevoia legată de relaţia cu educatoarea, ce cuprinde nevoia de a fi îndrumat, corectat, supravegheat, şi nevoia de interacţiune, comparare, imitare, asociere, pe care o are în raport cu ceilalţi copii.

În privinţa şcolii generale, indiferent dacă vorbim de primii patru ani sau de toţi cei opt ani de şcoală generală, nevoile nu se schimbă. Astfel, pe lângă cele două enunţate mai sus, odată cu perioada preadolescenţei, mai apare nevoia de a iubi şi de a fi iubit. Iar această nevoie este deosebit de complexă şi nu va putea fi niciodată înlocuită cu adevărat de mediul online.

Şcoala este, pentru mulţi copii, o adevărată familie

Să nu uităm faptul că procesul de predare şi învăţare este complex. Sunt copii extrovertiţi ce doresc să răspundă la întrebări doar ei şi copii introvertiţi ce au nevoie să fie încurajaţi pentru a da cele mai bune rezultate. Şi, din păcate, mediul online nu oferă toată această perspectivă.

De asemenea, pentru foarte mulţi copii şi adolescenţi, mediul de la şcoală reprezintă adevărata lor viaţă. Mă refer la cei care nu se simt iubiţi, apreciaţi, doriţi sau sprijiniţi în propria familie.

Astfel, de foarte multe ori, şcoala reprezintă pentru ei o adevărată familie în care se pot simţi, manifesta şi dezvolta armonios.

Dacă părinţii sunt la muncă, cine ţine copilul atent la ce se petrece pe tabletă?

Mai vorbim şi despre nevoile părinţilor, ce nu pot oferi acasă mediul propice de educare online. Le lipsesc mijloacele tehnice, spaţiul sau pur şi simplu nu au cu cine lasă copilul acasă. Un copil, chiar până la vârsta de 10-12 ani, are nevoie să ştie că este controlat direct. Atunci când mergea la grădiniţă, exista educatoarea. La şcoală, existau profesorii.

Acasă, dacă părinţii sunt la muncă, cine ţine copilul atent la ce se petrece pe tabletă?

În plus, să nu uităm faptul că un copil, pentru a se dezvolta armonios, are nevoie să îi fie stimulate toate simţurile: văz, auz, miros, gust, tactil. Are nevoie să socializeze, să se compare cu alţi copii, să se joace, să se atingă sau să glumească cu ceilalţi copii.

Din punctul meu de vedere, şcoala online poate fi benefică dacă vorbim de  cursuri legate de o anumită abilitate punctuală a copilului. Dacă acesta este fascinat de muzică, desen, sau astrologie, atunci poate fi atent la ce i se vorbeşte. De asemenea, dacă vorbim de facultate, atunci când individul este matur şi studiază pentru a-şi construi o profesie sau o carieră, mediul online poate fi benefic.