Dezvoltarea creierului copilului tău: și tu o influențezi

Dezvoltarea creierului copilului tău este atât de importantă pentru viitorul lui, pentru relațiile pe care și le va crea, pentru felul în care va vedea lumea și, mai ales, se va vedea pe el, încât cuvintele sunt de prisos. Iată o strategie propusă de Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson în cartea Creierul copilului tău.

Cel mai importat mesaj al celor doi cercetători despre dezvoltarea creierului copilului este acela că dezvoltarea, ca și vindecarea traumelor sau rănilor din copilărie, se realizează în relație. Doar o relație ce presupune iubire, afecțiune, conexiune poate fi de mare folos în dezvoltarea unui copil care să se poată integra fără probleme în lumea în care trăim. Să dezvolte o stimă de sine sănătoasă, să aibă încredere în el și în ceilalți, dar și în lume și viață.

 Conectează-te cu copilul!

Suntem, cumva, obișnuiți să rezolvăm lucrurile cu logică. Însă copiii mici nu înțeleg logica. Atunci când ei sunt supărați, ei au nevoie ca părinții să răspundă nevoilor emoționale din partea dreaptă a creierului. Știm că partea stângă a creierului are legătură cu logica, cu analiza situațiilor, pe când emisfera dreaptă are legătură cu emoțiile și ceea ce simt cei mici.

Recomandări

Cum îți poți ajuta copilul să aibă rezultate mai bune la școală? Explică Eduard Andrei Vasile,…

Vrei să-ți dai copilul la gimnastică aerobică? O campioană mondială te sfătuiește

Așadar, recomandarea lui Daniel J. Sieel este ca într-o situație de criză să apelăm la ceea ce simt copiii, să ne conectăm la acea parte din ei, să fim alături de ei, să le recunoaștem și să le validăm sentimentele. „Înțeleg că ești supărat că nu mai vrei să faci temele pentru că ești foarte obosit”, ar putea fi abordarea unui părinte care se confruntă cu situația în care copilul descoperă că el nu mai vrea să își facă temele.

Pasul al doilea ar fi să conectăm copilul cu logica și să îi activăm emisfera stângă, dar doar după ce i-am fost alături spunându-i că îi înțelegem supărararea. Abia după acest prim pas putem să îi spunem copilului că e nevoie, totuși să facă temele și că îi putem fi de ajutor. Fie să le facem mai distractive, astfel încât copilul să înțeleagă mai rapid sau să ne organizăm mai bine cu timpul, astfel încât să nu mai obosească atât de mult.

Autorii spun că această metodă are și momente când nu funcționează, însă, dacă cel mic a fost înțeles, ascultat, i s-a validat suferința, i s-a putut astfel activa logica. Altfel, dacă părintele s-ar fi enervat: de ce n-ai făcut temele înainte de a merge în parc sau de ce nu m-ai chemat mai devreme, copilul nu poate înțelege mesajul. Mai ales dacă tonul părintelui este iritat, sau, mai rău, ridicat.Copilul devine mai receptiv dacă se parcurg acești doi pași, în loc să se închidă în el și să înceapă să creadă că nu e îndeajuns de bun. Fapt ce îi poate dăuna major stimei de sine când va deveni adult.

În cazul în care copilul e în criză: strigă, plânge, aruncă cu lucruri, e important să încerci mai întâi să-l liniștești, apoi să te conectezi cu emisfera lui dreaptă ( cu emoțiile lui) și, la final, să faci apel la logică.

Această abordare poate fi un „colac de salvare” și pentru tine și pentru copil care, dacă te vei conecta cu el înainte de a-i explica logic de ce nu se poate un anumit lucru, nu te va mai trage în marea de emoții care-l poate copleși.