Dezvoltarea neuromotorie la copii are loc în primii ani de viață. Între 0 și 3 ani, copiii trec printr-o serie de etape de dezvoltare foarte importante pentru creșterea și evoluția lor. Întârzierile în dezvoltarea neuromotorie care se prelungesc după vârsta de 2 ani pot indica prezența unor probleme specifice care trebuie monitorizate și abordate prin terapii de corectare.
Primii 3 ani de viață sunt critici pentru intervenție, întrucât plasticitatea cerebrală este maximă în această perioadă. De aceea, este esențial, ca părinți, să aveți în vedere acest aspect, pentru a putea observa atât eventualele dereglări care pot apărea, cât și parcursul general prin care vor trece cei mici. Este foarte important să vă documentați din timp, fiindcă pot reprezenta un factor decisiv în ceea ce privește formarea lor.
În acest articol, veți afla tot ce trebuie să știți despre dezvoltarea motrică a copiilor încă din primele luni de viață de la Florin Lixandru, kinetoterapeut la Centrul de Reabilitare Ortopedică şi Neurologică Phoenix.
Abilitățile motorii sunt folosite în fiecare zi pe parcursul vieții noastre. Ne ajută să ne mișcăm și să facem orice, de la ridicarea obiectelor grele până la tastarea pe tastatură. Abilitățile motorii și controlul motor încep să se dezvolte după naștere și vor progresa pe măsură ce copiii cresc și încep să exploreze lumea din jurul lor.
Motricitatea este împărțită în două categorii: motricitate brută (mișcări legate de mușchi mari, cum ar fi picioarele, brațele și trunchiul) și motricitate fină (mișcări care implică grupuri musculare mai mici, cum ar fi cele din mână și încheietura mâinii).
Stăpânirea ambelor este importantă pentru creșterea și independența copiilor.
Iată câteva întrebări și răspunsuri care vă ajută să înțelegeți mai bine importanța dezvoltării neuromotorii a copilului.
CSÎD: De ce are nevoie copilul de motricitate?
Florin Lixandru: Sunt mai multe motive, dintre care vă enumăr următoarele:
CSÎD: Cât de des ar trebui să-și lucreze copilul motricitatea?
Florin Lixandru: În fiecare zi! Pe măsură ce crește, copilul își va lucra abilitățile motorii în fiecare zi doar făcând rutina zilnică și implicându-se mai mult în activități. Cu toate acestea, în cazul sugarilor și copiilor mici poate fi necesară stimularea suplimentară pentru a-și lucra abilitățile motorii. Asigurați-vă că încurajați zilnic mișcarea fizică și dezvoltarea acestor abilități.
CSÎD: Care sunt câteva repere motorii importante?
Florin Lixandru: Toate etapele motorii sunt importante! Ceea ce înseamnă că este crucial să vă asigurați că bebelușul își îndeplinește etapele. De exemplu, în timp ce bebelușii nu se târăsc, de obicei, până la 7-9 luni, ei realizează o mulțime de alte repere înainte de asta, așa că au puterea și încrederea de a se târî.
CSÎD: Cum arată dezvoltarea tipică? Dar cea atipică, în care bebelușul poate avea o întârziere motorie? Cum ar trebui să arate bebelușul când începe să stea, să se târască și să meargă?
Florin Lixandru: Sunt mai multe etape, în funcție de vârstă, în care putem face deosebirea între dezvoltarea neuromotorie tipică și cea atipică. De exemplu, în primele 3 luni de viață, bebelușul începe să se sprijine în brațe când stă cu burtica în sus sau în poziția „spadasin”. De asemenea, el își ridică și își ține capul sus, își mișcă ochii și este atent la lucrurile și oamenii din jurul lui. Acestea sunt semne că se dezvoltă corect.
În schimb, dacă atunci când stă întins pe burtică își ridică cu greutate capul, se împinge înapoi cu capul, piciorușele nu se mișcă lejer sau sunt înțepenite, își ține mâinile încleștate și nu își mișcă brațele, e semn că dezvoltarea neuromotorie este atipică.
CSÎD: Când este normal să înceapă să meargă singur copilul?
Florin Lixandru: Începând cu vârsta de 1 an, copilul înceapă să meargă cu sprijin în palme și pe talpă cu extensia genunchiului, așa-numitul mers al elefantului. Un pic mai târziu, la 15 luni, deja merge singur, pornind și oprindu-se fără să cadă, schimbă direcția fără să cadă. La vârsta de un an și jumătate începe să meargă lateral, cu spatele, trage jucării după el în mers, poate merge cu obiecte în brațe, urcă scări sprijinindu-se de balustradă și poate alerga pe distanțe scurte, dar începe pe vârfuri. La 2 ani deja începe să alerge fără să cadă, urcă și coboară scările aducând membrele inferioare pe aceeași treaptă și tot timpul cu același membru primul.
Pe de altă parte, un copil cu dezvoltare neuromotorie atipică în primii 2 ani de viață nu poate să facă pași independent, preferă să stea în șezut mai mult decât în picioare, vertical, cade frecvent, fără să se poată sprijini echilibrat în brațe și piciorușe.
CSÎD: Ce trebuie să facă părinții dacă observă astfel de probleme?
Florin Lixandru: Dacă se suspectează o întârziere cu privire la aceste aspecte de dezvoltare neuromotorie, părinții trebuie să ceară o opinie medicală avizată pentru a afla ce poate cauza această întârziere. E important de menționat că intervenția timpurie este esențială pentru abordarea problemelor de dezvoltare la copii.