Să îţi laşi puiul de la piept şi să-l trimiţi la creşă nu este uşor. Însă creşa are rolul ei important atât pentru dezvoltarea psihologică a copilului cât şi pentru reintegrarea mamei în câmpul muncii. Am aflat mai multe informaţii despre cum pot face faţă părinţii şi copiii care tocmai s-au înscris la creşă de la inspector de specialitate Diana Lefter, director la Centrul de Îngrijire Timpurie Zebra Zou, cu ocazia unui seminar caritabil organizat pentru a-l ajuta pe Hari, unul dintre copiii de la creşa pe care o conduce, diagnosticat cu neuroblastom, o formă rară de cancer agresiv.
CSÎD: Un alt moment dificil este adaptarea la mediul şcolar. Cum putem fi alături de copil în perioada adaptări la creşă, grădiniţă, şcoală?
Diana Lefter: Aşa cum spun la fiecare început de an şcolar, părinţilor ce şi-au înscris copiii la Centrul pe care îl conduc, înainte să începem integrarea copilului în colectivitate ar fi bine să cunoaştem temerile adulţilor.
Pentru copil este un eveniment foarte important, printre primele evenimente la care trebuie să facă faţă neaflându-se sub aripa părinţilor.
În aceste situaţii părintele trebuie să manifeste încredere faţă de instituţia şcolară la care merge copilul, să fie interesat de ce face copilul în timpul petrecut la creşă, grădiniţă, şcoală, şi să vorbească cu entuziasm şi încântare cu cei mici despre aceste locuri.
Toate cele enumerate mai sus îl vor ajuta pe copil să nu privească despărţirea de părinţi ca pe o dramă, ci să fructifice timpul construind poveşti pe care să le ducă acasă, astfel îi stimulăm creativitatea şi dorinta de a descoperi şi cunoaşte locuri şi persoane noi.
CSÎD: Care sunt cele mai importante 3 achiziţii ale copilului în primul an de creşă?
Diana Lefter: Primul an de creşă este în general şi primul an când copilul întâlneşte o formă de organizare în care el nu mai este centrul universului. De aici şi achiziţiile cele mai importante pe care le va obtine copilul: capacitatea de a interacţiona de la egal la egal, tot în primul an de creşă copilul va intra într-o rutină zilnică (asta îl ajută să se identifice în timp şi spaţiu) şi cea de-a treia achiziţie la fel de importantă este creşterea toleranţei la frustrare (copilul învaţă că e necesar să aibă răbdare).
CSÎD: Sunteţi de acord cu această tendinţă/modă de a da după programul şcolar, grădiniţă – copilul şi la pian, balet, tenis, fotbal, etc, etc? Ce este mai important într-un final un copil instruit sau un copil odihnit?
Diana Lefter: Sunt de acord că este important să observăm abilităţile şi talentele înnăscute ale copiilor noştri, să îi lăsăm în prima parte a copilăriei să experimenteze cât mai multe activităţi, dar într-un ritm relaxat care să permită copilului să se bucure şi de perioadele de joc şi joacă. Am încercat să înţeleg de ce foarte mulţi părinţi pun atât de multă presiune pe copii pentru a obţine performanţă. Din punctul meu de vedere acolo se regăsesc nişte dorinţe personale ale părinţilor care sunt transferate asupra copiilor, lucru total greşit.
Aşadar aleg varianta unui copil odihnit, fericit, creativ care să fie capabil să facă performanţă din plăcere, iar părintele ar trebui să ştie cel mai bine când copilul său poate să facă faţă anumitor activităţi şi când nu.
Donaţii pentru Hari copilul de nici 3 ani diagnosticat cu neuroblastom se pot face aici ISTRATE ADINA MARIA RO60RZBR0000060020963050, documentele medicale şi detalii despre caz poate oferi mătuşa lui Andreea Gherghel [email protected]