Diana Lefter: „Un copil are nevoie de susținere permanentă!” Iată cum să eviți să agresezi psihic copiii

Mulți părinți nici nu realizează că își agresează psihic copiii. Dacă atunci când vorbim despre agresiune fizică este clar că un copil bătut este agresat fizic. Însă ce limite sunt încălcate atunci când vorbim despre agresiune psihologică? Despre acest subiect am aflat mai multe de la Diana Lefter, specialist în educație.

CSÎD: Ce este violența psihică?

Diana Lefter: Când vorbim despre violența psihică sau abuzul emoțional ne referim la atitudinile ostile pe care copilul le primește din partea adulților din preajma lui. Critica excesivă, pedepsele, injuriile și cuvintele obscene, bullyingul și remarcile negative privind aspectul fizic al copilului etc. Toate acestea și multe altele construiesc abuzul emoțional pe care un copil îl poate resimți.

Recomandări

Diana Lefter: ”Într-o familie din care mama dispare vom regăsi foarte multe probleme de ordin emoțional” 

Diana Lefter, specialist în educație: ”Românii cred foarte mult în puterea fricii”

CSÎD: Ne puteți da exemple de violență psihică asupra copiilor?

Diana Lefter: Un exemplu foarte des întâlnit și de care adulții de multe ori nu țin cont este critica excesivă asupra copiilor.

Adultul de cele mai multe ori începe cu „nu așa se face”, „nu e bine așa”, „nu mai face asta”, uitând că un copil are nevoie de susținere și încurajare permanentă pentru a prinde încredere în forțele proprii.

Copiii mai mari își pot reclama părinții dacă îi agresează

CSÎD: Își pot educa copiii, părinții în privința eliminării pedepselor corporale?

Diana Lefter: Eu personal nu cred că asta ar putea fi posibil, copilul se naște într-o realitate despre care până la un punct crede că este singura și cea mai bună realitate. Așadar nu va avea cum să se opună la ceva ce îi este dat natural.

Dacă vorbim însă de copiii mai mari pe care mediul educațional ar trebui să îi învețe despre drepturile lor și despre ce ar trebui să accepte și ce nu, atunci copilul poate maxim să reclame ce trăiește în familie. Iar familia respectivă să fie luată în grijă de specialiști instruiți în sensul corectării acestor comportamente.

Asta este tot ce poate face un copil pentru a-și „educa” părinții. Mai mult, eu personal nu cred că schimbul acesta de roluri este unul sănătos.