Fetiţelor le place rozul şi se joacă cu păpuşele şi inorogi delicaţi, iar băieţii preferă săbiile şi maşinile gălăgioase. Întrebarea este dacă cei mici fac aceste alegeri pentru că există o diferenţă reală între sexe (în structura creierului) sau doar pentru că aşa îi direcţionează adulţii, făcând aceştia alegerea în locul lor, încă de la naştere?
Diferenţele de gen sunt un subiect care înfloreşte pe buzele noastre adesea şi are rădăcini din cele mai vechi timpuri. Ştim cu toţii că istoria a delimitat foarte clar femeile de bărbaţi şi că tot timpul au existat anumite norme sociale în care trebuie încadrat fiecare gen în parte – rozul este asociat fetiţelor şi albastrul – băieţeilor. Cu toate acestea, care sunt diferenţele reale dintre sexe şi cât de validate sunt ele? Află în continuare ce spun studiile de specialitate despre diferenţele ştiinţifice dintre băieţi şi fete!
Un studiu recent realizat în rândul nou-născuţilor nu a descoperit nicio discrepanţă între sexe la contactul vizual, dar când experimentul a fost repetat patru luni mai târziu cu aceiaşi sugari, fetele şi-au triplat contactul vizual, în timp ce băieţii nu au crescut aproape deloc nivelul. Ecografiile în timpul sarcinii nu prezintă diferenţe de gen în ceea ce priveşte nivelul de activitate înainte de naştere şi niciuna dintre etapele motorii nu este diferită între băieţi şi fete în primii doi ani de viaţă. Dar se pare însă că de la vârsta de 3 ani în sus, băiatul mediu este mai activ decât aproximativ două treimi dintre fete. Cercetarea privind preferinţele de jocuri şi abilităţile de rotaţie mentală urmăresc acelaşi curs, cu un decalaj de gen care apare abia după câteva luni de viaţă.
Unii oameni de ştiinţă ar spune că „înclinaţiile înnăscute” durează puţin timp până ajung să se manifeste, dar există o explicaţie care contracarează această ipoteză. Un alt studiu – în care adulţii sunt induşi în eroare în privinţa organelor genitale diapozitive – demonstrează că oamenii tratează copiii în mod diferit în funcţie de gen, începând cu naşterea.
Un alt studiu a descoperit faptul că mamele vorbesc şi interacţionează mai mult cu fetele, chiar dacă băieţii sunt de fapt la fel de responsivi. Alte cercetări au descoperit că taţii vorbesc mai deschis cu fiicele despre sentimentele triste, în timp ce cu fiii tind să discute mai degrabă despre succes şi mândrie. Se pare că mamele şi taţii petrec mai puţin timp cu muzica, lectura şi povestirea, atunci când vine vorba de băieţei şi se concentrează mai multe pe aceste aspecte artistice şi literare când vine vorba de fetiţe, despre care se ştie că pot fi mult mai empatice.
Ei bine, da şi nu. Neurologii nu au găsit nicio diferenţă de activitate structurală sau neurală, cu excepţia faptului că băieţii au creiere mai mari proporţionale cu dimensiunea lor corporală mai mare, spun specialiştii. Deşi creierul masculin este expus la niveluri mai ridicate de testosteron înainte şi după naştere, oamenii de ştiinţă nu se pot pune de acord cu privire la cât de mult contează de fapt acest lucru.
Cele mai multe teorii se bazează pe un nucleu al adevărului, dar sunt extrapolate cu mult peste ceea ce permit standardele ştiinţifice de fapt. Unele studii au prea puţini participanţi sau nu implică oameni. Altele nu pot fi replicate, sau pur şi simplu sunt foarte uşor de contrazis ştiinţific.
Specialiştii recunpsc că ar fi o greşeală să spunem că nu există diferenţe înnăscute între creierul băieţilor şi fetelor, spun oamenii de ştiinţă, dar faptul că nu am detectat nicio diferenţă semnificativă înseamnă că acestea trebuie să fie extrem de subtile. În acelaşi timp, cercetările au arătat că normele sociale – susţinute de ştiinţa distorsionată – acţionează ca profeţii care se auto-împlinesc, forţând copiii noştri fie către culoarea roz, fie către albastru.