”Îngrijirea unui copil este o muncă permanentă și presupune multă responsabilitate. Este foarte important să fie o muncă de echipă. Concentrarea constantă asupra nevoilor bebelușului poate deveni epuizantă când mama își asumă exclusiv acest rol” spune dr. Mihai Bran, medic psihiatru. Despre cum este realistic să se simtă mama și tatăl când în familie apare un copil, în acest interviu.
CSÎD: Cum e normal ca o femeie să se simtă din punct de vedere psihic după ce a născut?
Dr. Mihai Bran: Se vorbește mult de cum „este normal”să ne simțim și cred ca și om și specialist că e normal să te simți în egală măsură trist sau bucuros atâta atâta timp cât poți să îți recunoști emoțiile corect și nu îți afecteaze sănătatea mintală pe termen lung.
Este posibil să existe un mix de sentimente imediat după ce copilul s-a născut, care să includă bucurie, alinare și uimire. În aceeași măsură, mama / femeia se simte copleșită, nesigură, frustrată sau anxioasă.
Indiferent de cât de pregătită ai fost sau cât de mult ai așteptat cu nerăbdare să ai grijă de bebelușul tău, primele săptămâni și luni vor include câteva minime și maxime emoționale.
CSÎD: Se idealizează ideea bebelușului – totul e colorat, liniștit, armonios în media. Însă în realitate, un copil vine la propriu ca un tren de mare viteză în viața părinților. Care este părerea dvs?
Dr. Mihai Bran: Totul poate fi armonios sau nu, depinde mult de felul în care părinții sunt pregătiți și își reglează așteptările privind cel puțin primele luni din viața lor în 3 sau mai mulți.
Copiii aduc schimbări majore în dinamica familială, dar mai ales a cuplului. Vin să lege cuplul bine sudat, dar pot să scoată la iveală emoții diverse negative dacă fundamentele nu au fost unele solide înaintea venirii copilașului.
CSÎD: Ce setări mintale sănătoase să aibă o viitoare mamă? Dar un viitor tată?
Dr. Mihai Bran: Unele realiste în primul rând. Noi suntem adulți și copiii sunt diferiți. Deci și așteptările realiste comportă o discuție. Adaptarea în 3 sau 4 sau mai mulți necesită timp. Mama și tatăl trebuie să își acorde unul altuia, dar și separat, timp de adaptare. Schimbarea este percepută ca un trigger de foarte multe ori și orice ieșire din zona de confort, chiar și într-o situație fericită, poate declanșa probleme indiferent de gen și de implicare.