În timpul sarcinii, întregul organism este supus unor modificări care necesită efectuarea unor teste şi investigaţii. Printre testele efectuate se numără şi gradul de toleranţă la glucoză. Testul de toleranţă la glucoză, cunoscut şi sub denumirea de test oral de toleranţă la glucoză, măsoară răspunsul corpului la zahăr. Testul de toleranţă la glucoză poate fi utilizat pentru a depista diabetul de tip 2.
Mai frecvent, o versiune modificată a testului de toleranţă la glucoză este utilizată pentru a diagnostica diabetul gestaţional – tipul de diabet care se dezvoltă în timpul sarcinii. Dr. Silviu Iştoc, medic primar ginecolog, explică importanţa testului de toleranţă la glucoză în sarcină şi legătura acestuia cu diabetul gestaţional.
Testul de toleranţă la glucoză implică, de fapt, un test de tip screening şi testul efectiv de toleranţă la glucoză. Pentru primul test, cel de screening nu este necesară o pregătire şi nici o schimbare în alimentaţie. Acesta presupune, efectiv, administrarea orală a unui lichid care conţine glucoza, după care intervine partea de prelevare a sângelui la o oră distanţă pentru verifica nivelul glicemiei. Dacă acesta este prea ridicat, va fi necesar efectuarea ulterioară a unui test de toleranţă la glucoză (nu toate femeile cu rezultat ridicat suferă efectiv de diabet, se poate ca organismul să nu producă suficientă insulină pentru a procesa surplusul de glucoză).
Pentru acest al doilea test, cel propriu-zis, trebuie respectate următoarele recomandări: nu se mănâncă şi nu se bea nimic (8-14 ore înainte de test şi nici în timpul său). De data aceasta, se bea un lichid ce conţine glucoză şi se va preleva sânge înainte şi la fiecare 30-60 minute după administrare, urmărindu-se nivelul glicemiei de fiecare dată. Ca interval de timp total, întreaga procedură va dura cel puţin 3 ore.
„În cele mai multe cazuri, femeile gravide beneficiază de primul test, cel de screening, în intervalul 24-28 săptămâni de sarcină (iar între 16-18 saptămâni daca a avut şi în trecut această problemă) care verifică existenţa diabetului gestaţional ce nu prezintă întotdeauna simptome. Se urmăreşte concret dacă organismul foloseşte glucoza (un tip de zahăr) în mod eficient. Statistic vorbind, până la 14% dintre gravide suferă de această afecţiune.”, afirmă dr. Silviu Iştoc.
În general, un rezultat normal este reprezentat de o glicemie egală sau mai mică de 140 mg/dL după ce s-a consumat soluţia cu glucoză. Un rezultat în parametri normali indică, de asemenea şi faptul că diabet gestaţional nu şi-a făcut apariţia.
„În schimb, un nivel al glicemiei mai mare de 140 mg/dL indică un rezultat anormal. Acesta recomandă un test oral de toleranţă la glucoză care va indica dacă femeia însărcinată are diebet gestational. Din punct de vedere statistic, 2 din 3 gravide care efectuează testul nu suferă de diabet gestaţional.”, adaugă dr. Silviu Iştoc.
Diabetul gestaţional începe atunci când organismul nu poate produce toată insulina de care are nevoie pentru sarcină. Nivelurile scăzute de insulină, combinate cu modificări hormonale, pot duce la rezistenţă la insulină. Când se întâmplă acest lucru, niveluri ridicate de glucoză se acumulează în sânge.
Toate aceste pot conduce la următoarele complicaţii: glicemie ridicată la făt şi niveluri scăzute după naştere, dificultăţi în timpul naşterii, un risc mai mare de rupere vaginală în timpul naşterii şi sângerare după naştere, un risc de dezvoltare a diabetului de tip 2 în viitor.
Dacă rezultatele sugerează că nivelul glicemiei este ridicat, medicul poate recomanda următoarele sfaturi:
Dacă o gravidă se confruntă cu această problemă, medicul îi va oferi consultanţă cu privire la nevoile sale şi planul de tratament personalizat, deoarece diabetul afectează diferit fiecare persoană.