Eduard Andrei Vasile, profukool, despre școala online în pandemie: „Digitalizarea forțată la care am fost supuși cu toții a fost copleșitoare”

„Pentru a fi profesor îți trebuie, într-adevăr, chemare. Trebuie să simți să oferi mai departe din tot frumosul pe care l-ai primit și tu. Pot spune cu desăvârșire că asta m-a și determinat să devin dascăl: toți mentorii pe care i-am avut în anii tinereții, atât în gimnaziu, cât și la liceu și, mai târziu, la facultate”, spune Eduard Andrei Vasile, profesor de limba engleză, alias profukool pe Instagram.

Această chemare a fost însă pusă la grea încercare în ultimii doi ani marcați de pandemie. Profesorii, elevii, părinții, toți au fost nevoiți să facă eforturi supraomenești pentru a face față digitalizării forțate.

A fost greu începutul

CSID: Cât de grea a fost misiunea profesorului în timpul pandemiei?

Recomandări

Dragi părinți, nu tăiați aripile copiilor! Profukool: „Lăsați-i să-și aleagă drumul”

Cine este „profukool”, cel mai neconvențional profesor care le predă copiilor limba engleză pe ritmuri de…

Eduard Andrei Vasile: Of! Nici nu știu cum să încep. Am fost cu toții puși în fața unei situații nemaiîntâlnite în istoria recentă: pandemia. Cu toții ne-am întrebat: cum facem, unde ținem orele, ce aplicații folosim, cum conectăm copiii.

Răspunsurile erau vagi și neștiute aproape de nimeni. A fost greu începutul.

Pe parcurs, am învățat, chiar și eu, care am avantajul vârstei.

În online controlul este aproape zero

CSID: Care a fost cea mai mare provocare cu orele online?

Eduard Andrei Vasile: Cred că lipsa controlului asupra copiilor. Gândește-te că eu am avut numai clasele 0-4, deci copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 11 ani.

Dacă la școală poți să ai controlul orelor, să le explici în detaliu, să îi faci să își dorească să învețe, ei bine, în online controlul este aproape zero.

CSID: Care a fost poziția părinților în ceea ce privește orele online?

Eduard Andrei Vasile: De multe ori dezamăgitoare. Cred că cei mai mulți părinți au avut falsa impresie că apăsăm un buton și începe ora. Îndrugăm câteva cuvinte și se termină ora.

În spatele acestor ore online au fost alte zeci, sute de ore de pregătire, de căutare de materiale online, platforme prietenoase pentru activități online, concursuri, explicații în particular fiecărui părinte în parte, ședințe la școală.

Puțini au fost părinții care au înțeles că depunem (cel puțin la școala la care profesam) tot efortul necesar pentru asigurarea desfășurării orelor în condiții optime.

Nu am fost pregătiți pentru așa ceva

CSID: A fost o situație copleșitoare?

Eduard Andrei Vasile: Poți claca foarte ușor. Am avut colegi care au plecat din școală din cauza online-ului. Poate e greșit spus că din cauza online-ului. Mai degrabă din cauza părinților care au așteptări neconforme cu realitatea.

A fost practic imposibil să li se explice că nu am fost pregătiți pentru așa ceva și că fiecare dintre noi face tot ce poate mai bine. Dacă există profesori care și-au propus altceva, abia atunci vorbim despre lipsa de interes.

Dacă atunci când eram fizic la școală terminam programul la 13:30 și mergeam acasă, ei bine, predând online trebuia să te pregătești mereu. Ziua ta de muncă este mult mai lungă când ești profesor în online.

Aproape că te transformi din profesor în tehnician al furnizorului de internet

CSID: Ce atitudine au avut elevii?

Eduard Andrei Vasile: În fiecare zi existau câțiva elevi care preferau să țină camera, respectiv microfonul oprite. Țin minte că odată le-am oprit și eu preț de câteva secunde. Au fost mirați și mi-au spus că nu e frumos. Le-am răspuns: „Vedeți? Fix asta faceți și voi!”

Bineînțeles că apar și erori tehnice ori de conexiune. Elevul X este pe mute și nu își poate activa microfonul, Y nu se vede pe cameră. Ești responsabil direct de desfășurarea în condiții optime a orei și aproape că te transformi din profesor în tehnician al furnizorului de internet.

Apoi cum evaluezi? Cum treci notele? Cum primești acordul părinților? Constați că nu online-ul te bulversează, ci lipsa organizării la nivel național.

La finalul anului școlar am primit foarte multe e-mailuri în care mi se lăuda munca, că orele de engleză au fost cele mai tari, că am găsit formula magică și că elevii au făcut progrese reale.

Aș fi ipocrit să zic că nu e așa. Am constatat și eu asta, dar pot să afirm și că acel consum emoțional și fizic este real.

CSID: De ce moment îți aduci aminte în mod special? Mă refer la orele online.

Eduard Andrei Vasile: Ei bine, în timpul orei de engleză la clasa pregătitoare, un elev m-a întrebat cum se spune la „companie” (firmă). I-am spus că este un termen relativ simplu de reținut: „company”.

El mi-a răspuns că nu poți spune despre ceva ce nu știi că este ușor. Recunosc că voi ține minte mereu remarca lui, pe care o putem pune în practică și la maturitate.

A fi profesor în online depășește granițele profesorului obișnuit

CSID: Cum ești acum?

Eduard Andrei Vasile: Probabil am fost și sunt un caz fericit prin prisma vârstei, dar îmi resimt oboseala psihică.

A fi profesor în online depășește granițele profesorului obișnuit. Digitalizarea forțată la care am fost supuși cu toții a fost copleșitoare.

CSID: Cum ți s-a părut revenirea la „normalitate”, la școala în format fizic, atât din punctul tău de vedere, ca profesor, dar și pentru copii?

Eduard Andrei Vasile: Revenirea a fost mult așteptată de toate părțile: profesori, elevi, copii. Chiar și folosind măștile, ne-am bucurat să ne revedem, să ne reconectăm, să povestim ce am mai făcut.

Elevii au învățat să folosească gadgeturile și mai bine (care poate fi un avantaj), profesorii au găsit noi resurse pe care le pot folosi și offline.

Ne-a fost dor unii de alții și recunosc că a plutit un sentiment de sărbătoare odată cu revederea.