Ela Crăciun este mama a trei copii şi autoarea a două cărţi de parenting. Este și blogger de parenting și este mereu aflată în căutarea de informaţii noi şi avizate, pe care vreau să le transmit mai departe oamenilor, în speranţa că le pot fi de ajutor. Am stat de vorbă despre certurile în familie: cum să le explicăm copiilor de ce este necesar să ne ceartăm sau să avem discuții în contradictoriu și ce putem învăța și folosi în urma acestora.
CSÎD: Cum le explicăm copiilor rolul certurilor din familie și a certurilor în general?
Ela Crăciun: În primul rând ar trebui să le explicăm rolul certurilor atunci când ei fac asta cu alţi copii, pentru că aceste situaţii se întâmplă destul de frecvent între ei încă de la o vârstă fragedă. Se ceartă pe jucării, se bat, se muşcă, iar toate aceste comportamente pregătesc din punctul meu de vedere terenul pentru explicaţii sincere, asumate şi directe despre cum ar trebui gestionate asemenea situaţii. Dacă se întâmplă ca un copil să asiste la certuri între părinţi este foarte important ca unul dintre adulţi să îl securizeze pe cel mic şi să se asigure că înţelege foarte clar că nu este sub nicio formă vinovat de interacţiunea la care asistă în acel moment.
CSÎD: De ce?
Ela Crăciun: De foarte multe ori copiii cred că părinţii se ceartă din cauza lor. Mi se pare foarte important ca orice copil să înţeleagă că interacţiunea uneori mai tensionată a părinţilor nu înseamnă că se va răsfrânge şi asupra lui, asupra iubirii pe care o primeşte din partea celor care i-au dat viaţă. Mai mult de atât, atunci când certurile sunt foarte rare, este normal să le explicăm copiilor că astfel de situaţii sunt posibile între adulţi, atâta vreme cât de păstrează nişte limite clare. Este normal să avem puncte de vedere diferite, pe care ni le susţinem aşa cum este normal să luptăm pentru lucrurile în care credem.
CSÎD: Ce pot copiii învăța din ceartă/negocierea unor situații?
Ela Crăciun: Părerea mea este că o ceartă a adulţilor poate fi constructivă pentru copii doar atunci când vorbim despre adulţi foarte echilibraţi, care pot discuta calm şi îşi pot susţine punctele de vedere cu fermitate, ba chiar pot avea uneori şi un ton jucăuş. Practic, adulţii care nu recurg la niciun fel de formă de violenţă atunci când discută în contradictoriu, pot oferi cu siguranţă un model funcţional de negociere sănătoasă copiilor. Copiii pot înţelege astfel cât de important este să îţi stăpâneşti emoţiile, cu ce atitudine comunici eficient, ce înseamnă empatia şi fermitatea, dar mai presus decât orice învaţă ce este respectul. Atunci însă când interacţiunea adulţilor transmite copiilor senzaţia de frică orice potenţial educativ al certurilor este anulat.