Pentru multe cupluri care nu pot avea copii pe cale naturală, fertilizarea in vitro este una dintre soluţiile care poate da rezultate, fie de la prima încercare, fie după proceduri repetate. În laborator, specialiştii embriologi obţin embrioni din ovulele şi spermatozoizii recoltaţi de la membrii cuplului sau de la donatori. Embrionii pot fi transferaţi imediat sau la un ciclul ulterior. Dacă nu sunt transferaţi imediat, embrionii trec prin procedura de crioprezervare sau mai simplu congelare.
Păstraţi în condiţii speciale, embrionii congelaţi pot fi implantaţi la un ciclul ulterior şi astfel, se poate obţine o sarcină mult aşteptată. Există cupluri care obţin mai mulţi embrioni: unii vor fi implantaţi şi se vor dezvolta în bebeluşi sănătoşi. Restul vor fi păstraţi pentru o eventuală implantare ulterioară, în funcţie de dorinţa fiecărui cuplu de a avea unul sau mai mulţi copii. Am stat de vorbă cu medicul Irina Oproiu, medic specialist ginecolog, cu supraspecializare FIV şi cu medicul Anca Coricovac, medic primar ginecolog şi embriolog, care ne-au explicat procedura de congelare a embrionilor, avantajele acesteia şi ce presupune implantarea ulterioară, la distanţă chiar şi de câţiva ani de la obţinerea embrionilor. În plus, am aflat şi părerea unui cuplu care a recurs la această procedură.
CSÎD: Care sunt avantajele congelării embrionilor?
Dr. Irina Oproiu: Crioconservarea embrionilor obţinuti prin fertilizare in vitro este posibilă de peste 30 de ani, dar metodele şi performanţele acesteia nu au fost mereu aceleaşi. În ultimul timp, embrionii pot fi crioprezervaţi prin metode foarte eficiente. Aceasta înseamnă ca marea majoritate a acestora supravieţuiesc congelării şi îşi reiau evoluţia dupa dezgheţare, fără să fie afectaţi.
Principalul scop al congelării embrionilor este acela de a evita un nou tratament hormonal şi o nouă procedură de fertilizare in vitro în cazul în care prima procedură FIV nu se finalizează cu succes. Chiar şi atunci când prima procedură are succes, embrionii merită păstraţi pe termen lung, pentru conceperea unui alt copil. În unele cazuri, toţi embrionii obţinuti într-un ciclu de tratament sunt congelaţi, din cauza unor circumstanţe medicale care ar putea afecta şansa de succes sau ar avea riscuri crescute în sarcină.
Procedurile de transfer în uter al embrionilor crioprezervaţi sunt simple, bine tolerate şi mult mai puţin costisitoare faţă de procedurile FIV complete, care implică tratament hormonal, prelevări de celule reproductive şi fertilizarea lor în laborator. Sumarizând, beneficiile crioconservării embrionilor sunt reducerea complexităţii riscurilor şi costurilor procedurilor reproductive ulterioare.
CSÎD: Cum se procedează în cazul în care se obţin mai mulţi embrioni viabili şi nu se implantează toţi?
Dr. Anca Coricovac: În general, dintre embrionii care evoluează bine în laborator, se aleg unul sau doi pentru a fi transferaţi în uter. Dacă mai există embrioni suplimentari care au potenţial evolutiv bun, aceştia pot fi congelaţi. În unele cazuri, toti embrionii obţinuţi într-un ciclu de tratament sunt crioprezervaţi.
CSÎD: Cât timp pot fi congelaţi?
Dr. Anca Coricovac: Există cazuri de embrioni congelaţi mai mult de 10 ani şi care au contribuit ulterior la naşterea unor copii sănătoşi. Cu toate acestea, cele mai multe date medicale se referă la perioade de sub 5 ani şi aceasta este perioada recomandată de majoritatea specialiştilor. Nu trebuie uitat că trecerea timpului înseamnă şi avansarea în vârstă a părinţilor. Chiar dacă embrionii nu sunt afectaţi după aceste perioade lungi, există multiple motive medicale, etice şi socio-economice pentru a recomanda să nu se amâne sarcina după anumite vârste.
CSÎD: Cum decurge transferul embrionilor congelaţi?
Dr. Irina Oproiu: Transferul în uter al unor embrioni crioprezervaţi se realizează în cicluri naturale sau cu tratament medicamentos minim. Din acest motiv, toleranţa pacientelor este bună, iar evoluţia sarcinii se asociază cu riscuri similare sarcinilor naturale.
În esenţă, ciclul natural este monitorizat pentru a identifica perioada optimă pentru implantare. În cazul în care ciclul natural nu este foarte echilibrat sau dacă se doreşte un mai bun control, se poate administra medicaţie care mimează ciclul natural hormonal. În ziua cea mai favorabilă implantării, în funcţie de stadiul de evoluţie a embrionilor, se dezgheaţă embrionul congelat şi se transferă în uter, în scopul implantării.
CSÎD: Ce presupune legislaţia la nivel naţional, dar şi internaţional în privinţa păstrării embrionilor congelaţi?
Dr. Anca Coricovac: Legislaţia naţională şi internaţionala reglementează foarte precis condiţiile de congelare şi stocare, investigaţiile necesare, documentarea, modul de identificare, monitorizare şi utilizare a embrionilor. Băncile de embrioni trebuie să fie acreditate pentru această activitate şi să respecte standardele solicitate. Legislaţia românească este corelată cu cea europeană, iar acreditarile centrelor pot fi verificate online prin accesarea Compendiului european. Perioada maximă de stocare nu este impusă prin legislaţie, dar poate fi stabilită la nivelul fiecărui centru, pe baza rezultatelor, datelor ştiinţifice şi standardelor de bune practici.
CSÎD: Cât costă păstrarea embrionilor?
Dr. Anca Coricovac: Procedura de crioprezervare are un cost iniţial, aferent procesării embrionilor şi criogenării propriu-zise. Ulterior, stocarea presupune costuri de întreţinere şi monitorizare pe anumite perioade de timp. Toate aceste costuri depind de numărul embrionilor, metoda de congelare şi stocare, precum şi de eventuale tehnici suplimentare utilizate pentru siguranţă sau identificare. În clinica noastră, congelarea a până la 6 embrioni în stadiu avansat de evoluţie (blastocisti) prin tehnica vitrificării (cea mai nouă şi performantă metoda de congelare), are un cost de 2600 lei. Stocarea embrionilor în primele 12 luni este gratuită. Pastrarea ulterioara costă 830 de lei în fiecare an suplimentar.
CSÎD: Ce avantaje există faţă de păstrarea ovocitelor şi a spermatozoizilor congelaţi?
Dr. Irina Oproiu: Ovocitele şi spermatozoizii sunt celule reproductive ce aparţin unui pacient, femeie, respectiv bărbat. Se congelează dacă pacientul doreşte să îşi prezerve fertilitatea pe termen lung, independent de existenţa sau nu a unui partener. Embrionii sunt concepuţi prin fertilizarea ovocitelor cu spermatozoizii şi aparţin unui cuplu.
Aceasta înseamnă ca utilizarea lor ulterioară va putea fi decisă cu consimţământul ambilor parteneri, fie că este vorba de scopul conceperii unui copil, fie de donare sau scopuri ştiinţifice. Dacă o persoană doreşte să îşi prezerve fertilitatea si nu are partener sau nu vrea sa depindă de un anumit partener, îşi va conserva celulele reproductive.
Dacă un cuplu doreşte să aibă embrioni disponibili în viitor, pentru conceperea unui copil, va congela embrionii rămaşi după efectuarea unei proceduri de fertilizare in vitro. În acest caz, se face o singură procedura FIV din care pot rezulta mai mulţi embrioni viabili şi, uneori, mai mulţi copii. În cazul păstrării embrionilor, există informaţii referitoare la numarul si potentialul embrionilor congelaţi, ceea ce ajută la estimarea şanselor de succes.
În cazul celulelor reproductive, estimarea şanselor de succes este dificilă, în special în cazul femeilor, la care numărul de ovocite ce pot fi prelevate este foarte limitat. Marea majoritate a ovocitelor şi spermatozoizilor nu generează embrioni viabili, dar acest aspect nu este vizibil înainte de congelare. Estimările se fac doar în baza statisticilor medicale raportat la vârsta pacientului şi alţi factori de risc relevanţi.
CSÎD: Materialul genetic ar putea fi folosit pentru a trata pe viitor eventuale afecţiuni ale fraţilor? Există alte beneficii?
Dr. Anca Coricovac: Materialul genetic al embrionilor congelaţi este diferit pentru fiecare embrion, dar cu caracteristici corespunzătoare unui frate sau sora pentru ceilalţi copii ai cuplului. Are un profil de compatibilitate genetică similar fraţilor şi, din acest motiv, a existat preocuparea de a studia modul în care poate ajuta la tratarea anumitor boli ale rudelor apropiate. Într-adevar, există cazuri în care un copil conceput prin fertilizare in vitro a ajutat la tratamentul unui frate mai mare, care nu avea altă rudă compatibilă.
În cadrul unei familii, există variaţii genetice care pot face ca numai unele rude să fie compatibile sau să aibă caracteristici genetice favorabile unui anumit tratament. Cum profilul genetic al unui embrion poate fi studiat înainte de implantare, există posibilitatea de a selecta embrioni cu caracteristici genetice favorabile, în acelaşi mod în care se selectează pentru a evita apariţia unor boli genetice familiale. Materialul genetic al embrionilor congelaţi poate fi analizat atât pentru personalizarea unui tratament în beneficiul rudelor apropiate, cât şi în scopul progresului ştiinţific în general.
CSÎD: Cât timp aţi aşteptat sarcina?
I.S.: Am aşteptat 3 ani înainte de a începe investigaţiile şi alţi 4 cu diferite tratamente care nu au dat rezultat. Când am vazut ca nu facem decât să pierdem timp şi bani degeaba, ne-am hotărât să facem FIV, mai ales că asta a fost şi recomandarea specialiştilor, când am ajuns la o clinică specializată în fertilitate.
CSÎD: Ce decizie aţi luat atunci când aţi obţinut mai mulţi embrioni?
I.S.: Nu am avut nicio ezitare să păstrăm toţi embrionii obţinuţi. Din păcate, nu toţi erau buni şi nu se congelează decât cei care au şanse. E un cost în plus, dar merita. Şi m-a făcut să stau mai liniştită până am aflat rezultatul primului embriotransfer, ştiind că mai am o şansă.
CSÎD: Care este motivaţia păstrării embrionilor congelaţi?
I.S.: Mi-a fost teamă că nu voi reuşi din prima încercare. M-a ajutat să ştiu că am o rezervă, un backup în caz că nu merge bine. Mi se părea că nu mai pot să o iau de la capăt cu injecţiile şi emoţiile, ca să nu mai vorbesc de costul unei noi fertilizări. Din fericire, mi-a ieşit din prima, dar tot m-am bucurat că mai avem embrioni, fiindca ne dorim mai mulţi copii. După atâţia ani în care nu a mers nimic, nu cred că mai am altă şansă decât cu FIV.
CSÎD: Care este opinia dvs. în ceea ce priveşte „adopţia” embrionilor?
I.S.: Depinde de care parte eşti. Am trecut prin agonia de a încerca o mulţime de tratamente fără succes şi, dacă asta ar fi singura soluţie de a avea un copil pe care să îl hrănesc cu sângele meu, să îl nasc şi apoi să îl cresc, cred că mi-aş dori să pot “adopta” un embrion, adică să fac un embriotransfer cu embrion donat.
Pe de altă parte, ştiind cât de greu mi-a fost să fac un copil şi cât am investit fizic şi emoţional în a avea aceşti embrioni, mi-ar fi foarte greu să donez vreun embrion. Cred că sunt şi persoane care gândesc altfel, să dea o şansă şi embrionilor, dar şi altor persoane care îşi doresc mult copii. Depinde de cum priveşti totul, dar, în orice caz, e un gest foarte altruist.
CSÎD: Vă gândiţi la o posibilă implantare pe viitor?
I.S.: Da, imediat ce mă refac dupa naştere, mi-aş dori să încerc din nou, cu embrionii congelaţi. Ştiu că nu toţi se implantează, dar dacă unul sau chiar doi dintre ei reuşesc, noi vom fi foarte fericiţi.