Generaţia care a înlocuit mişcarea cu clickul, tot mai bolnavă

Tineri şi deja gârboviţi. Aşa ne putem descrie copiii care se uită cu ciudat la noi când le vorbim despre jocuri în faţa blocului – raţele şi vânătorii, elasticul sau despre orele de sport cu a lor dificilă probă de rezistenţă. Îndrăgostiţi de tablete, mari fani ai scutirilor de la orele de sport şi certaţi cu aproape tot ce presupune efort fizic, copiii şi adolescenţii noştri se plâng de problemele bătrânilor. Claudia Drăgan, psihomotrician la Infant Kineto Clinic ne vorbeşte despre probleme pe care nu avem voie să le ignorăm dacă suntem părinţi responsabili.

Doctorii americani se arată tot mai îngrijoraţi de numărul mare de copii care ajung la ei, plângându-se de dureri de spate. În cazul a peste două treimi dintre ei, analizele nu par să indice o cauză certă a durerilor. În România, ultimele statistici spun că 3 din 10 copii din România sunt supraponderali şi 8% obezi, ceea ce ne clasează pe locul 3 în Europa la capitolul de obezitate infantilă. Psihologii specializaţi în lucrul cu micii pacienţi au tot mai multe cereri, iar experţii în kinetoterapie pediatrică primesc numeroase solicitări de cazuri grave, nu de prevenţie aşa cum ar fi normal. Un tablou ca un semnal de alarmă. Ceva se întâmplă cu copiii noştri, tot mai lipiţi de ecrane şi mai feriţi de socializare şi de mişcare.

Screenager-ii, pacienţi de tineri

Recomandări

Exerciţiile fizice ar putea contracara efectele dăunătoare ale statului pe scaun

Îngrijirea sănătăţii dentare la copii: probleme frecvente şi soluţii

Un copil din România petrece aproape 23 de ore pe săptămână în faţa calculatorului sau televizorului, în timp ce în Olanda şi Belgia timpul petrecut este de circa 15 ore, potrivit unui studiu. Este ca şi cum, din 7 zile, câte are săptămâna, o zi întreagă ne-am abandona copilul în faţa unui monitor. Americanii au inventat chiar şi un termen ca să descrie copiii noii generaţii “screenagers”. Primim în clinică noastră cazuri extreme, deşi ne adresăm atât familiilor cu problemelor grave precum paraliziile, bolile neuromusculare, sindromul Down, cât şi celor care înţeleg importanţa mişcării în viaţa copiilor lor şi vor să îi ajute să se dezvolte armonios, cu sprijinul unor profesionişti. Foarte puţini părinţi pun preţ pe prevenţie, nu există o educaţie a celor mari în acest sens, nu există o cultură pentru exerciţiul fizic, o asociere a lui  cu o sănătate de fier. Şi este atât de important un început cu dreptul în acest domeniu!, spune Claudia Drăgan.

Când aud despre kinetoterapie pediatrică, cei mai mulţi părinţi se gândesc că acestă specialitate medicală se adresează exclusiv copiilor cu probleme. Părinţii vin la noi deja preocupaţi de durerile de care se plâng copiii lor, vor să corecteze o deficienţă posturală sau un mers incorect al acestora, ori îşi doresc numai o recuperare mai rapidă după entorsele şi luxaţiile pe care le suferă cei mici. Desigur, toate aceste probleme trebuie tratate. Dar, o vorbă din bătrâni ne spune că mai bine previi decât să tratezi., continuă psihomotricianul Claudia Drăgan.

Pe lângă progresele notabile în boli din domeniul ortopediei, neurologiei sau reumatologiei, kinetoterapia pediatrică poate creşte mobilitatea articulaţiilor, forţa şi rezistenţa musculară, elasticitatea, capacitatea de efort, reeducă respiraţia.

Mişcarea e fun!, spuneţi-le copiilor

Centrele de kinetoterapie pediatrică s-au dezvoltat şi pe lângă aceste servicii de recuperare a unor deficite funcţionale, încearcă din răsputeri să îi împrietenească bine de tot pe copii cu mişcarea şi să le explice părinţilor cât este de important acest lucru. Ştiaţi, de pildă, că există benzi de alergat în miniatură, pe dimensiunile unor copilaşi de 4-5 ani sau că producătorii se întrec în modele de biciclete medicinale pentru cei mici?

Noi predicăm importanţa exerciţiului fizic încă din primele luni de viaţă. Avem programe speciale pentru copii foarte mici – până în 3 ani – prin care învăţăm chiar mamele să îi iniţieze în exerciţiul fizic. Am dezvoltat şi programe care se desfăşoară sub atenta supraveghere a unui psiholog, menite să-i ajute pe copii să scape de capcana sedentarismului şi să pună preţ pe interacţiunea cu ceilalţi. Le provocăm şi creativitatea prin ateliere speciale. Toate aceste statistici despre supraponderabilitatea şi izolarea copiilor noştri trebuie să ne pună serios pe gânduri şi să ne facă să luăm măsuri, concluzionează Claudia Drăgan.

E drept, sunt sfaturi care poate nu ne ating atâta vreme cât copilul pare încântat doar de jocurile pe calculator şi nu se plânge de nicio problemă de sănătate. Întrebarea este vrem să aşteptăm până atunci?