Cum se diagnostichează infecțiile urinare la copii? La ce să fie atenți părinții, mai ales dacă micuții nu vorbesc încă bine? Ce semne și simptome au infecțiile urinare la copii? La aceste întrebări vine cu răspunsuri dr. Laura Panait, medic de familie cu competență de ultrasonografie computerizată.
CSÎD: Pot și copiii să sufere infecții urinare?
Dr. Laura Panait: Da. Este una din infecțiile frecvent întâlnite la copiii după infecțiile tractului respirator și tractului digestiv.
CSÎD: Cum se diagnostichează infecțiile urinare la copii? La ce să fie atenți părinții, mai ales dacă micuții nu vorbesc încă bine.
Dr. Laura Panait: La copiii mici este mai dificil datorită identificării tardive a simptomelor. De multe ori se ajunge la medic datorită febrei, stării generale alterate sau când mămica observă schimbări de culoare și/sau miros ale urinei.
CSÎD: Din ce cauze apar infecțiile urinare la copii?
Dr. Laura Panait: Cauzele determinante ale ITU la copiii pot fi:
Igiena deficitară. Mai ales la fetițe-uretra este mai scurtă și în imediată vecinatate cu anusul
Constipația
Modificări anatomice la nivelul aparatului urinar (fistule, diverticuli vezicali,stenoze,
ureterocel, etc)
Modificări funcționale: micțiuni incomplete ce favorizează multiplicarea bacteriilor
Dezechilibrul florei saprofite
CSÎD: Pot avea infecțiile urinare și cauze ce țin de sfera psihologică?
Dr. Laura Panait: Dezechilibrele stării emoționale pot duce la tulburări ale micțiunii/urinării și implicit rezultă și infecții urinare. Însă acestea sunt cazuri particulare. Mai degrabă în caz de anxietate și stres întâlnim enurezisul nocturn – micțiuni nocturne necontrolate (copilul face pipi in pat). Aici vorbim despre copiii cu vârsta de peste 3 ani la care maturarea sfincterelor ar trebui să fie completă.
CSÎD: Ce teste se fac pentru a găsi tratamentul potrivit în cazul infecțiilor urinare în general, nu doar la copii?
Dr. Laura Panait: În primul rând se recomandă sumarul de urină și urocultura. Aceasta din urmă însoțită bineînțeles de antibiogramă când este identificat agentul patogen. Aceste investigații se completează dupa caz (segmentul afectat, starea pacientului, stadiul bolii) cu investigații imagistice: ecografie abdominală, RMN, CT și cistoscopie.