Inteligența emoțională a părinților poate duce la epuizare (studiu)

Un nou studiu publicat în „Journal of Individual Differences” oferă o nouă perspectivă părinților din întreaga lume: părinții cu niveluri mai ridicate de inteligență emoțională sunt mai predispuși să ajungă la un nivel foarte mare de stres. În general, percepem inteligența emoțională ca fiind un lucru „bun” și multe programe parentale încearcă să crească inteligența emoțională a părinților, presupunând că acest lucru le va aduce beneficii copiilor lor. Studiul actual oferă o înțelegere mai nuanțată a interacțiunii inteligenței emoționale asupra senzației de epuizare a părinților.

Acest studiu anonim, online, a chestionat 1428 de respondenți, dintre care 91% erau mame. Respondenții au fost rugați să completeze două scale – Profilul de competență emoțională și evaluarea burnout-ului (nivelului avansat de stres) al părinților. Cercetătorii au folosit apoi analize multiple de regresie pentru a investiga relația dintre inteligența emoțională și epuizarea părinților. După cum s-a prezis, nivelurile ridicate ale unui tip specific de inteligență emoțională au prezis epuizarea părinților.

Ce este inteligența emoțională?

Recomandări

Cum le cultivăm copiilor inteligenţa emoţională

Inteligenţa emoţională: ce înseamnă şi cum o putem dezvolta

Tindem să folosim termenul „inteligență emoțională” la scară largă, dar acesta se referă, de fapt, la două domenii: competența emoțională interpersonală și competența emoțională intrapersonală. Competența interpersonală înseamnă a fi inteligent emoțional în raport cu emoțiile altora, iar competența emoțională intrapersonală înseamnă a fi inteligent emoțional în raport cu propriile noastre emoții. Ambele sunt importante pentru părinți.

Multe programe parentale încearcă să crească inteligența interpersonală a părinților prin creșterea empatiei, învățându-i pe părinți cum să descifreze mai exact emoțiile copiilor lor, să vorbească cu copiii despre emoții și despre importanța empatiei în relația cu copiii și emoțiile lor.

Studiul actual a demonstrat că nivelurile ridicate de competență emoțională interpersonală – capacitatea de a citi, de a rezona și de a răspunde la emoțiile altora – au fost asociate pozitiv cu senzația de epuizare a părinților. Cu cât părinții erau „mai inteligenți din punct de vedere emoțional”, cu atât aveau mai multe șanse să fie epuizați.

Chiar și beneficiul este toxic, în exces

Epuizarea părinților este asociată cu rezultate alarmante, inclusiv nevoia de evadare (atunci când părinții visează să fugă pur și simplu de responsabilitățile lor), idei suicidare, neglijarea copiilor, pedepse dure și chiar violență față de copii. Deci, ceea ce începe ca un lucru bun – adică cititul emoțiilor unui copil și abilitatea de a reacționa la ele – se poate transforma în ceva foarte rău.

Factori de protecție

Competența emoțională intrapersonală sau capacitatea de a identifica, înțelege, exprima, folosi și regla propria stare emoțională a fost un factor de protecție în acest studiu. Părinții cu niveluri ridicate de inteligență emoțională intrapersonală au raportat niveluri semnificativ mai mici de epuizare. Acest lucru are sens intuitiv: un părinte care are o bună competență emoțională intrapersonală va recunoaște semnele epuizării și se va asigura că se îngrijește de acest aspect.

Competența emoțională intrapersonală poate fi învățată. Oamenii pot fi ajutați să-și identifice, să înțeleagă, să exprime, să folosească și să-și regleze emoțiile. Poate că intervențiile noastre parentale actuale ar trebui să se concentreze mai puțin pe promovarea inteligenței interpersonale parentale prin predarea empatiei și mai mult pe predarea competenței emoționale intrapersonale.

Autoreglarea emoțională

Un element important al inteligenței emoționale la copiii noștri este capacitatea lor de autoreglare. Aceasta este capacitatea de a gestiona excesul emoțional într-un mod adaptativ. Învățăm autoreglarea prin coregulare – atunci când ne diminuăm propria suferință emoțională pentru a ajuta copilul să și-o gestioneze pe a lor. Un părinte stresat și epuizat nu poate să se autoregleze, ceea ce înseamnă că nu poate co-regla.

Un părinte epuizat se simte îndepărtat emoțional de copiii lui. Asta înseamnă că interacționarea plăcută cu copiii, îmbrățișarea lor, citirea lor sau jocul cu ei, nu ajută la restabilirea sentimentului de sine și de calm al părinților. Atunci când un părinte nu este epuizat, interacțiunile plăcute cu copiii îl ajută pe părinte să se streseze și să se reconecteze. Dar un părinte obosit nu beneficiază de acest proces, ceea ce duce la o distanță mai mare și la o capacitate mai mică de coregulare.