Ce e frumos și lui Dumnezeu îi place! Dar nouă ca oameni! Este multă frumusețe în jur. De la copii, la flori, la animale. Asta nu înseamnă că avem voie să trecem în spațiul privat al unei persoane frumoase, să pupăm toți bebelușii frumoși sau să luăm în brațe cățeii drăgălași. Însă asta se întâmplă! Și mai ales în țări precum România unde străinii ating copii drăguți, fetele frumoase la ordinea zilei, le dau bomboane și chiar și sfaturi nesolicitate.
”Societatea tinde să considere frumusețea sau carisma unei persoane drept obiect de uz public, pe lângă tendința dovedită științific a oamenilor de a îi desconsidera ca inteligență pe oamenii considerați atrăgători (la o adică, dacă ești frumos, apoi atâta e valoarea ta, iar ce ai obținut vreodată datorită acestor atribute fizice există, și nu datorită muncii, inteligenței, perseverenței, ambiției sau chiar norocului ori caracterului frumos)” explică Andrada Tache, psiholog și psihoterapeut român în Germania.
Poate că vă este cunoscut acest scenariu: Vedem un bebeluș ieșit din comun de simpatic? Ne repezim lacomi în obrăjorii lui sau măcar să îi mirosim parfumul de bebeluș. ”Vedem o fetiță teribil de drăgălașă pe stradă? Nu ne putem abține să o admirăm, să îi oferim complimente, iar alții, cunoscuți, nu se abțin să o ia în brațe sau să o sărute, măcar pe obraz ori să îi ceară un pupic.
Trece o adolescentă superbă, iar toată suflarea reacționează după gradul de autocontrol: unii fluieră, la alții se activează creierul reptilian și încep să scoată diferite sunete animalice de încântare, în timp ce consătenii lor o „delectează” verbal cu fanteziile care se derulează pe ecranul minții lor, iar alții, cu mai puțina stăpânire pe cortexul prefrontal, trec direct la fapte necerute și traumatizante” a mai adăugat psihologul român. Cu siguranță, vă sunt cunoscute aceste exemple și par la prima vedere parte din normalitate. Dar nu sunt. Spațiul personal este sacru, limitele sănătoase asemenea. Iar apropierea fizică nu trebuie să se producă fără acordul ambelor părți, chiar dacă este vorba despre un pupic nevinovat.
”Oamenii tind să interpreteze frumosul celuilalt ca fiind un cadou pentru ei, un bun comun de care pot dispune și pot abuza după bunul plac. Unii și învață din copilărie să stea și să îndure asemenea abuzuri, de când părinții lor tot stăruiau să pupe sau să îmbrățișeze diverși necunoscuți sau chiar cunoscuți ori rubedenii (!). Cred că e nevoie să deschidem subiectul sensibil al felului cum tratăm frumusețea la care atâția oameni aspiră să ajungă și să rămână acolo, cât mai mult din propria viață” a mai explicat Andrada Tache.