Jocuri pentru copii cu autism: importanţa jocului pe grupe de vârstă

Jocul reprezintă poarta spre cunoaştere, experimentare şi relaxare pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârstă. Cum a luat naştere acest instrument cognitiv, emoţional şi comportamental, nu ştim sigur. Istoricul şi eseistul olandez Johan Huizinga spunea că jocul este mai vechi decât cultura, pentru că noţiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită, presupune în orice caz o societate omenească, iar animalele nu l-au aşteptat pe om ca să le înveţe să se joace. 

Astfel, jocul nu este caracteristic doar omului, iar rădăcinile acestuia sunt bine împământenite în istoria lumii.

Ce este jocul?

Jocul este un instrument care ajută la dezvoltarea părţii cognitive, unde ne referim la procese precum logică, memorie, comunicare şi limbaj, şi a celei comportamentale (în joc există anumite reguli ce trebuie respectate – imitarea şi asimilarea anumitor norme sociale, de exemplu în jocul hoṭul şi poliţistul).

Recomandări

Bullyingul şi influenţa sa asupra copilului

Şcoala pentru copii cu ADHD: sistemul trebuie să se adapteze la copil, nu invers!

Totodată, „jocul are implicaţii şi la nivel emoţional, de exemplu în jocul fetiţelor cu bebeluşul bolnav. De asemenea, jocul are un rol major în socializare şi în definirea rolurilor sociale pentru viitorul adult”, ne-a explicat Bianca Ţigău, specialist in intervenţie timpurie la Asociaţia pentru Intervenţie Terapeutică în Autism (AITA).

Cum îi ajută jocul pe micuţii care au anumite deficienţe?

Jocul este un foarte bun instrument în procesul de învăţare.

„În cazul copiilor cu deficienţe rolul jocului este acelaşi, numai că modul în care jocul este prezentat, complexitatea lui sau repetarea acestuia până la cunoaşterea şi respectarea regulilor lui poate să difere. Însă, indiferent de tulburarea sau deficienţa despre care vorbim, oricărui copil îi place să se joace, chiar dacă o face într-un mod unic, aparte”, a subliniat specialistul.

Mai mult, activităţile ludice au rolul de a uşura procesul de învăţare, de a-l face mult mai atractiv pentru copii. Important este ca acestea să fie alese în funcţie de capacităţile copiilor, să îi motiveze, să îi bucure, în felul acesta scopul jocului este atins cu uşurinţă.

Importanţa jocului pe grupe de vârstă

• De la naştere la 3 ani

În primele luni de viaţă, copilul se joacă liber atunci când copiii fac mişcări la întâmplare, fără un scop precis, dar care reprezintă o formă de joc. Urmează perioada jocului solitar, în care cei mici preferă jocul cu diferite obiecte care scot sunete, sunt colorate, au diferite forme.

În această etapă, care durează până la 3 ani, copilul preferă să descopere singur lumea înconjurătoare. În perioada 1-3 ani, copilului îi face plăcere să îi privească pe alţii cum se joacă şi se pot juca în preajma altor copii fară să interacţioneze cu aceştia.

• După 3 ani

După vârsta de 3 ani, copiii încep să devină interesaţi de semenii lor şi să îşi dorească interacţiunea cu aceştia. De la acestă vârstă jocul devine o bună metodă de socializare pe măsură ce limbajul acestora se dezvoltă. Jocurile de acţiune, de exemplu de-a prinselea sau de-a ascunselea, îi ajută pe copii la dezvoltarea musculaturii şi a flexibilităţii.

De asemenea, copiii învaţă informaţii noi despre posesie („e jucăria mea”), ce înseamnă reguli, imitare, despre ce înseamnă să pierzi sau să câştigi. Pe lângă dezvoltarea creativităţii şi a limbajului, jocul este o bună metodă de explorare a emoţiilor.

• După 6 ani

Complexitatea jocului creşte pe măsură ce copilul se măreşte. Structura jocului este mult mai elaborată, astfel copilul se implică mai mult pe partea cognitivă, îşi foloseşte mult mai mult memoria, imaginaţia, dar şi abilităţile sociale.

Importanţa jocului la copilul cu autism

Copilul cu autism are dificultăţi pe partea de comunicare şi limbaj, comportament şi socializare. Prin joc se îmbunătăţesc toate aceste componente. De cele mai multe ori, copilul cu autism nu reuşeşte să folosească jucăriile în mod potrivit, de exemplu: învârte roata unei maşinuţe de jucărie toată ziua. Astfel, în cadrul programelor de terapie desfăşurate la AITA, orele de terapie ABA şi jocul îmbunătăţesc toate aceste arii.

În cazul unui copil cu autism, jocul trebuie să fie potrivit cu nivelul acestuia de dezvoltare şi cu achiziţiile pe care le are. În plus, jocurile trebuie să fie realizate în mod repetat, până când copilul înţelege regulile de joc, faptul că trebuie să îşi aştepte rândul.

În jocurile realizate în cadrul grupurilor, copilul învaţă să socializeze cu alţi copii şi exersează multe elemente întâlnite în cadrul sistemului educational, de exemplu grădiniţă, şcoală. 

În timpul jocului copilul exersează ceea ce învaţă la orele de terapie, astfel îşi dezvoltă limbajul, comunicarea, dar şi partea cognitivă.

Specialistul a mai explicat şi faptul că prin joc copilul cu autism experimentează diferite emoţii: bucuria de a se distra, de a realiza o activitate care îi face plăcere şi la care are succes, supărare atunci când vrea să înceapă jocul dar nu este rândul lui.

Prin intermediul jocului copiii îşi însuşesc competenţe şi rezilienţa de care au nevoie pentru a face faţă schimbărilor din mediu.

„La copiii cu autism, jocul implică şi foarte multă activitate fizică pentru a dezvolta motricitatea grosieră, astfel se dezvoltă flexibilitatea acestora. Copiii învaţă să sară, să meargă într-un picior, să alerge prin jocuri ca şotron, ştafetă etc. Arta şi lucrul manual îi ajută pe copiii cu autism să exerseze pensa, să aibă control asupra degetelor de la mâini şi de la picioare”, a mai punctat specialistul la AITA.

Jocul este şi o activitate prin care copilul asimilează informaţia distrându-se, iar terapia prin joc se numeşte ludoterapie.