La ce riscuri este expus un copil abuzat de părinţi

Psihoterapeutul Anca Kosina a explicat pentru Gândul principalele efecte ale abuzului asupra copiilor, consecinţele pe termen lung pe care le are asupra acestora, dar şi cum se poate creşte un copil cu o bună imagine de sine.

„Fiecare copil este unic în felul lui, are propriile întrebări ce-l macină sau propriile emoţii. Un părinte bun este cel care poate educa copilul, respectându-i în acelaşi timp personalitatea, astfel încât acesta să se adapteze cât mai bine unei societăţi în continuă dezvoltare.

Un părinte trebuie să-l ajute pe copil să-şi identifice şi să-şi dezvolte tot ceea ce are el mai bun şi mai frumos, pentru a reuşi în viitor să manifeste aceste calităţi în propria viaţă, să fie împlinit atât în plan profesional, cât şi în plan personal”, subliniază pentru Gândul psihoterapeutul Anca Kosina.

Recomandări

Traumele din copilărie: scapă de ele cu ajutorul unui specialist în dezvoltare personală!

Incestul emoţional: cum evitaţi această dramă a multor copii

Riscurile la care este expus un copil abuzat de părinte

Trauma produsă unui copil reprezintă un abuz şi denotă un comportament agresiv îndreptat asupra celui care se află evident într-o situaţie inferioară şi fără apărare. Ea are ca rezultat anumite consecinţe fizice şi emoţionale negative.

Principalele efecte ale abuzului asupra copiilor sunt:

1. Din punct de vedere fizic: abuzurile şi neglijările pot determina răni grave, probleme medicale serioase, handicapuri sau chiar moartea.

2. Din punct de vedere emoţional: atunci când adulţii abuzează copiii, aceştia îşi formează anumite atitudini negative despre lume, aceasta devenind pentru ei ameninţătoare şi nesigură.

3. Copiii devin astfel anxioşi, labili emoţional sau defensivi, cu dificultăţi de exprimare şi control emoţional.

4. Deficienţele de dezvoltare emoţională şi lipsa de încredere pot face dificilă relaţionarea cu persoanele apropriate în timpul vieţii de adult.

Printre consecinţele abuzului asupra copiilor avem:

1. Imagine de sine scăzută: copiii cred că adulţii au întotdeauna dreptate. Ei pot rămâne cu impresia că au fost trataţi astfel din cauză ca au fost răi şi că, de fapt, au meritat să fie abuzaţi;

2. Probleme în dezvoltarea emoţională: pe parcursul vieţii, cel care a suferit un abuz simte că este dificil să îşi exprime emoţiile (indiferent dacă acestea sunt pozitive sau negative) sau să înţeleagă sentimentele altora;

3. Probleme de relaţionare: o parte dintre cei care au fost abuzaţi tind să devină ei înşişi abuzatori, căutând relaţii cu persoane pe care le pot domina; copiii abuzaţi învaţă să nu aibă încredere în adulţi şi dezvoltă în timp tulburări de relaţionare;

4. Coşmaruri: retrăirea traumei în timpul somnului poate fi o caracteristică frecventă la persoanele care au suferit diferite abuzuri;

5. Simptome somatice funcţionale: dureri de cap sau abdominale, vărsături, stare de somnolenţă sau de rău, tahicardie, tulburări respiratorii, toate pot fi consecinţele stării de anxietate sau de depresie cauzate de abuz” , precizează psihoterapeutul Anca Kosina.

10 sfaturi pentru părinţi: cum putem creşte stima de sine a copilului

Creşterea stimei de sine este o consecinţă a întregului travaliu educativ. Ea poate începe de la vârste mici, 3-4 ani, astfel:

– Punctaţi mai mult succesele decât eşecurile;
– Încercaţi să-i încurajaţi pe copii cât mai des şi permiteţi-le independenţă;
– Oferiţi-le libertatea de a greşi, dar discutaţi cauzele şi consecinţele, pentru ei şi pentru cei din jur;
– Iubiţi-i necondiţionat, dar puneţi limite;
– Fiţi disponibili, ascultaţi-i atunci când au nevoie, permiteţi explorarea şi încurajaţi întrebările;
– Nu stabiliţi standarde nejustificat de mari;
– Evitaţi ironia, ridiculizarea;
– Daţi-le responsabilităţi şi lăudaţi-i atunci când le îndeplinesc;
– Observaţi ce calităţi au şi ajutaţi-i să-şi dezvolte talentele;
– Încercaţi să practicaţi dvs. înşivă ceea ce le cereţi, fiţi un model bun.