Laringita acută apare la sugari şi mai ales la copii între 1 şi 6 ani, fiind o inflamaţie mono sau polimicrobiana a mucoasei laringiene.
Apare mai ales la schimbările climatice (trecerea de la primăvară la vară sau de la toamnă la iarnă) şi este consecutivă unei rinofaringite sau rinoadenoidite.
“Laringita acută este mult mai gravă decât la adulţi deoarece laringele copilului (calea prin care trece fluxul de aer către plămâni) este mult mai îngustat decât la adult, având dimensiuni de 5 mm şi orice inflamaţie de numai 1mm poate îngusta pana la 75% din filiera respiratorie a copilului.
În plus, mucoasa laringelui este mult mai moale la copil şi bogată în ţesut limfatic care se edematiază uşor (îşi creste volumul uşor) şi, mai mult decât atât, mucoasa laringiană la copil este foarte reactivă astfel încât are tendinţa la spasm (adică poate să apară sufocarea când corzile vocale nu se mai deschid sa treacă fluxul de aer către plămâni).
Un exemplu de spasm glotic la copil, dar neavând lagătură cu o infecţie în sfera ORL, este cel al hohotului de plâns, când copilul se cianozează şi pentru câteva secunde nu respiră, fiind agitat şi plângând”, spune dr. Adina Zamfir, medic specialist ORL la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”.
Factori favorizanti: polipii nazali inflamaţi, frigul, umezeala, alergiile etc.
Dr. Adina Zamfir recomandă să urmărim următoarele simptome: debutul brusc/progresiv cu dispnee (respiraţie greoaie), tuse lătrătoare, răguşită, stare generală alterată, agitaţie.
Semnele apar frecvent în timpul nopţii, când copilul se trezeşte brusc din somn, foarte agitat datorită lipsei de aer. Se identifică, pentru sugar şi nou-nascut, o creştere a numărului de respiraţii/minut, apare un tiraj suprasternal şi supraclavicular (un efort uriaş de a respira manifestat prin miscări ample ale peretelui toracic), prezenţa stridorului sau a disfoniei (vocii ragusite) precum şi apriţia tusei “lătrătoare”, uscate. Copilul este cianotic, agitat, cu tulburari de comportament.
“Uneori pot apărea erori de diagnostic, deoarece se poate confunda lipsa de aer (dispneea) cu obstrucţii generate de un corp străin laringo-traheal sau de alte boli ale aparatului respirator (precum astm bronşic, edem pulmonar acut) sau de infecţii la nivelul faringelui şi hipofaringelui.
Lipsa de aer în timpul somnului se poate confunda cu apneea în somn, care nu implică o boală infecţioasă şi nici laringele, ci obstrucţia este generate de existenţa unor vegetaţii adenoide hipertrofice (polipi) foarte mari care blocheaza fluxul de aer la nivelul nasului asociate frecvent cu hipertrofie amigdaliană (când amigdalele sunt în contact pe linia mediană, micşorând suplimentar fluxul de aer către plămani)”, ne avertizează Dr. Adina Zamfir.
Sunt recomandate: camera caldă şi umedă, oxigenoterapie, aerosoli cu adrenalină sau flixotide sau dexamentazonă, sedarea tusei (romergan, siropuri de tuse), antibioterapie, antihistaminice, rehidratare, comprese calde în regiunea gâtului şi pe torace. Un rol important îl are calmarea psihică a copilului (cu cât starea de agitaţie creşte, cu atât se accentuează dispneea).
Este foarte important să se recunoască gravitatea afecţiunii încă de la primele semne şi să se prezinte la spital cât mai rapid pentru instituirea tratamentului fazei critice, care va stabiliza copilul, permiţând continuarea tratamentului la domiciliu.
“Sfătuiesc părinţii ca la primele semne de răguşeală, respiraţie dificilă, tuse seacă, lătrătoare să se prezinte urgent la camera de garda ORL pentru a se institui un tratament eficient şi pentru a evita episoade de decompensare marcată a copilului, care pot duce în final chiar şi la moarte prin sufocare.” Dr. Adina Zamfir, Medic specialist ORL.