Lista de vaccinuri obligatorii și opționale în România

Subiectul vaccinării obligatorii este din ce în ce mai disputat în ultimii ani, mai multe persoane militând agresiv împotriva acesteia. De ce se întâmplă acest lucru? Un prim motiv ar fi numeroasele studii pseudoştiinţifice, realizate pe un număr mic de subiecţi, deloc echilibrate şi controlate, chiar părtinitoare, în sensul de a arăta şi exacerba aspectele negative, uneori chiar inventate!

Pentru a ne lămuri odată pentru totdeauna în privinţa vaccinurilor, am apelat la ajutorul dr. Roxana Culcer, medic neonatolog la Westmead Hospital, din Sydney. Ea explică în cele ce urmează ce conţin vaccinurile, când se fac, care este rolul lor şi de ce nu ar trebui să ne temem de ele.

Ce sunt vaccinurile şi care este rolul lor?

Vaccinurile sunt preparate biologice care conţin suspensii de microorganisme omorâte, atenuate sau derivate ale microorganismelor, care dau imunitate împotriva unor boli prin stimularea producerii de anticorpi. Acestea sunt administrate frecvent prin injectare, dar există şi varianta soluţiilor orale sau a spray-ului nazal.

Recomandări

VACCINAREA (VIII). Vaccinurile care se fac la naștere: vaccinul BCG (împotriva tuberculozei) și vaccinul HepB (împotriva…

VACCINAREA (VII). Vaccinurile pe care trebuie să le facă femeile gravide: vaccinul gripal și vaccinul diftero-tetano-pertussis…

Lista de vaccinuri obligatorii și opționale

În România, legislaţia nu prevede obligativitatea vaccinării, ci doar obligativitatea doctorilor de a asigura vaccinarea copiilor. În general, părinţii sunt întrebaţi dacă doresc să-şi vaccineze copiii şi semnează un consimţământ.

Părinţii trebuie să poarte o discuţie cu personalul medical calificat (medic neonatolog, pediatru, medic de famile, epidemiolog), care îi va informa despre importanţa, rolul şi eventualele efecte adverse ale vaccinării, în raport cu ultimele studii medicale, evitându-se informaţiile din reviste sau bloguri care nu sunt de specialitate.

Programul naţional de vaccinare în vigoare începe încă din prima zi de viaţă în maternitate şi continuă ulterior în cabinetele de medicină de familie.

Vaccinuri obligatorii

• Vaccinul hepatitic B – împotriva hepatitei virale de tip B, se administrează nou născuților în primele 24 ore de viață;
• Vaccinul contra tuberculozei de tip Calmette Guerrin (BCG) se administrează în primele 2-7 zile de maternitate;
• Imunizarea cu vaccin hexavalent, care asigură protecție împotriva mai multor boli, și anume: difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, hemophilus influenza tip B, și a doua doză de vaccin împotriva hepatitei B. Acesta se administrează astfel:

• Vaccinul pneumococic este inclus în schema obligatorie de vaccinare și oferă protecție împotriva pneumoniilor, otitelor, septicemiilor și meningitei pneumococice și se administrează în 3 etape:

• Vaccinarea ROR împotriva rujeolei (pojar), rubeolei și parotiditei (oreion). Acesta se administrează în 2 etape:

• Vaccinul tetravalent diftero-tetano-pertussis și poliomielitic se administrează la 6 ani și este un rapel important pentru menținerea imunizării împotriva difteriei, tetanusului, tusei convulsive si poliomielitei
• Ultimul vaccin din schema obligatorie este un rapel important la 14 ani împotriva difteriei, tetanusului, tusei convulsive.

Vaccinuri opţionale

• vaccin antirotavirus în 2 doze administrate oral până la vârsta de 6 luni
• vaccinare anti-HPV (human papilomavirus), contra cancerului de col uterin (la fete cu vârste mai mari de 9 ani, în 3 doze, la interval de 6 luni)
• vaccinare contra varicelei (2 doze administrate la interval de 6 săptămâni, după vârsta de 9 luni)
• vaccinare antimeningococică împotriva septicemiei şi meningitei cu meningococ (o doză după vârsta de 2 ani)
• vaccinare anti-hepatită A (o doză după vârsta de un an, urmată de un rapel la 6-12 luni)
• vaccinare antigripală anuală

Studiul care a sădit sămânţa discordiei

Curentul antivacciniştilor a pornit odată cu publicarea în revista The Lancet a controversatului studiu realizat de Andrew Wakefield, care a tras concluzia, în urma evaluării a doar 12 copii, că există o legătură între vaccinarea ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) şi apariţia simptomelor de autism.

Însă ceea ce oamenii nu ştiu este că acest medic a folosit informaţii false iar temeiul ştiinţific lipsea cu desăvârşire.

Consecinţele în urma publicării acestor informaţii (și retragerea lor ulterioară din faimosul jurnal medical) au fost însă dezastruoase: rata de vaccinare în Marea Britanie a scăzut masiv, de la 92% la 80%, iar cazurile de rujeolă au crescut de la 56, cât erau declarate în anul 1998, până la 1.300, la distanţă de 10 ani, în anul 2008.

Pot vaccinurile să ducă la apariţia bolilor?

Motive reale de îngrijorare nu există, mai ales dacă ne îndreptăm atenţia spre cel mai recent studiu efectuat în Australia pe un million de copii, ale cărui concluzii spun clar şi răspicat că nu există nicio legătură între acest vaccin şi apariţia autismului.

O altă controversă a fost cea legată de vaccinul contra hepatitei B şi apariţia sclerozei multiple (SM). Însă, şi de această dată, rezultatele obţinute pe eşantioane reprezentative au arătat că nu există nicio creştere statistic semnificativă a cazurilor de SM apărută la populaţia vaccinată, în comparaţie cu populaţia nevaccinată la care a apărut boala.

Un alt semn de întrebare ce planează în mintea părinţilor în privinţa vaccinurilor este cantitatea de metale grele şi alte substanţe nocive pe care le conţin.

Este adevărat, vaccinurile pot conţine cantităţi mici de aluminiu, antibiotice, proteine din ou, formaldehide, toate având însă roluri importante: antibacteriene, de stimulare a unui răspuns mai bun, de stabilizare, pentru a proteja compoziţia vaccinului atunci când este expus la lumină, umiditate, căldură sau mediu acid.

În plus, cantitatea acestor aditivi este foarte mică şi nu a fost evidenţiată niciodată vreo legătură cu apariţia anumitor boli.

Pledoarie PRO vaccinare!

Imunizarea prin vaccinare este metoda profilactică cea mai sigură pentru a menţine sănătatea copiilor noştri cu preţul mic al unor reacţii adverse temporare de genul: durere la locul de injectare, febră moderată, vărsături sau iritabilitate.

Prin vaccinare, copiii vor dezvolta imunitate împotriva unor boli grave, uneori chiar mortale. Să nu uităm că noi, vaccinaţi fiind de părinţii noştri, deci imuni împotriva multor boli fatale, putem să luăm o decizie greşită pentru copiii noştri nevaccinându-i.

Să nu uităm că variola, o boală virală contagioasă care a făcut în Europa 400.000 de victime anual, omorând 80% din copiii infectaţi, a fost eradicată la nivel global prin vaccinare, iar poliomielita, boală infecţioasă care produce paralizie infantilă, este în curs de eradicare tot prin vaccinare.

Decizia de a nu vaccina are consecinţe nu numai la nivelul sănătăţii personale, ci şi global, la nivelul populaţiei, prin apariţia epidemiilor, uneori cu tulpini mult mai virulente.

Decese care pot fi prevenite prin vaccinare

• Rujeola a omorât peste 500.000 de copii în 2003. În schimb, vaccinul anti-rujeolă a salvat peste 20 de milioane de vieți în ultimii 30 de ani.
• Tetanosul este responsabil de decesul în anul 2001 a peste 200.000 de nou-născuţi şi a 30.000 de mame;
• Tusea convulsivă omoară 300.000 de copii anual;
• Pneumonia cu Haemophilus influenzae omoară 500.000 de persoane pe an;
• Diareea cu Rotavirus duce la decesul a 600.000 de copii sub vârsta de 5 ani/an;
• Peste 350 de milioane de oameni sunt purtători de hepatita B, care poate duce la ciroză şi cancer hepatic, boli progresive şi fatale;
• Cazurile de poliomielită au scăzut, după vaccinare, de la 350.000 în anul 1988 la 1.300 în anul 2004;
• Cancerul de col uterin poate fi prevenit prin vaccinare, eficienţa fiind de peste 93%;
• 37 de milioane de vieţi au fost salvate între 2000 şi 2013, ca urmare a vaccinării contra tuberculozei.