Cum să crești copilul – această ființă absolut inocentă, care nu cunoaște nici răul, nici urâtul, nici ura? Această minune a naturii care atunci când își privește părinții simte că întregul Univers e alături de el? Cum să-l introduci în această ”lume rea”? Ce metode de parenting să aplici: cele populare după care ai fost crescut tu cu succes sau să apleci urechea la metodele de parenting noi, bazate pe studii? Dar ce vor zice bunicii copilului dacă nu le asculți sfaturile?
Să expui copilul la viața reală? Sau să-i creezi un mediu cât mai fericit, departe de grijile lumii? Să-i oferi tot ceea ce își dorește, să aibă tot ceea ce tu nu ai avut, sau să-l crești cu restricții? Să-i dai să mănânce ceea ce își dorește sau să se mulțumească cu ceea ce aveți? Să-l îmbraci cu haine de la frați mai mari, verișori, vecini sau second-hand sau doar haine noi de firmă?
Să-i dai tone de jucării sau doar jucăriile utilitare? Să-l înveți să fie deschis cu cei din jurul lui sau din contră să nu își exprime sentimentele pentru a nu risca să fie rănit? Să-l lași să își urmeze vocația la job? Sau să-l îndrepți către o meserie sigură și bine plătită?
Este greu să ai răspunsuri valabile și valide pentru fiecare copil, pentru fiecare familie. Însă, există lecții general valabile pentru toți copiii din lumea. Lecția chizbuinței. Lecția răbdării. Am aflat-o de la un medic stomatolog din Berlin. Mi-a povestit că în fiecare an pleacă cu copiii ei pe munte în diverse țări pentru trekking. Și tot ceea ce pot căra vor mânca în acele zile. Nu pot căra prea mult, deci trebuie să echilibreze bine bagajul și să aleagă alimentele nutritive, dar ușoare. ”Și când se termină proviziile și noi încă mai avem de coborât, cu toții trebuie să acceptăm că nu mai avem nimic de mâncare. Și să mergem înainte!”