Minciunile la copii – cum trebuie să reacționeze părinții

Minciunile la copii sunt perfect normale, mai ales la vârste mici. Unele cercetări arată că, în medie, un copil de 4 ani minte la fiecare două ore: „Toți copiii mint ocazional”, spune psihologul clinic Richard Gallagher, director al Institutului de creștere a copilului de la New York University Child Study Center. „De fapt, este o parte normală a dezvoltării lor”, adaugă el.

Iată tot ce trebuie să știi despre minciuni la copii.

Minciunile la copii: vârsta preșcolară 

Preșcolarii sunt prea mici pentru a înțelege exact ce este o minciună, spun specialiștii.

Recomandări

Horoscopul mincinoşilor – Află care sunt cele mai mincinoase zodii

Nu distorsionează intenționat adevărul. Le place să exagereze și să inventeze povești, dar acestea sunt expresii ale imaginației lor bogate, nu minciuni, spune Richard Gallagher.

Uneori, copiilor de 3 și 4 ani le este greu să facă distincția între dorințe și realitate. În termeni psihologici, aceste minciunele se numesc mai degrabă „fabulații”.

Cum reacționăm?

În primul rând, nu reacționa excesiv. Specialiștii recomandă să nu pui niciodată eticheta de „mincinos” copilului tău.

Cel mai indicat este să îl provoci într-un mod jucăuș, sugerează cercetătorul comportamental Wendy Gamble, profesor asociat de studii familiale și dezvoltare umană la Universitatea din Arizona, în Tucson.

Minciunile la copii: 5-7 ani

În primii ani de școală, copiii mint adesea pentru a scăpa de responsabilitate sau de pedeapsă. Dar, de asemenea, pot minți pentru a obține ceea ce doresc (o oră de culcare mai înaintată sau permisiunea de a viziona o emisiune TV) sau pentru că se tem să nu dezamăgească, spun specialiștii.

Dacă fiul tău crede că vei fi supărat că nu și-a învățat cuvintele de la ora de ortografie, s-ar putea să mintă în legătură cu modalitatea în care s-a descurcat la testul din cadrul acestei materii, spre exemplu.

De asemenea, pe măsură ce prietenii devin mai importanți, un copil care se simte lăsat pe dinafară poate să-și sporească reputația, mințind – „Mama mea va fi în juriu la Vocea României anul viitor”, de exemplu.

Cum reacționăm?

Încearcă să-ți dai seama de ce simte copilul tău nevoia de a minți. Gândește-te cum reacționezi tu la astfel de comportamente. Poate ai așteptări prea mari sau stilul tău disciplinar este prea dur?

Copilul tău se poate simți anxios și poate ajunge să mintă pentru a evita vina și pedeapsa. Spune-i că înțelegi că se simte speriat/ jenat/ rușinat când face ceva greșit și asigură-l că toată lumea (inclusiv tu!) face greșeli și că încă îl iubești, indiferent de ce anume a făcut.

Ai putea să îi explici că preferi să îți spună adevărul, chiar dacă este neplăcut. Dacă copilul tău vine acasă cu o jucărie pe care nu ai văzut-o niciodată și știi că a furat-o, nu-l forța să mărturisească.

În schimb, adresează-i un comentariu neutru, precum: „Văd că ai adus acasă jucăria lui Andrei” și vorbiți despre motivele pentru care nu este frumos să luăm lucrurile altor persoane, fără permisiunea acestora.

Minciunile la copiii de la 8 ani în sus

La această vârstă, minciunile copilului tău sunt deliberate. Ei pot „uita” în mod intenționat să îți spună ceva sau să omită anumite detalii.

De asemenea, prietenii și poziția socială sunt cu adevărat importante pentru copilul tău, așa că nu te mira dacă mint să-și impresioneze colegii de clasă. Pe măsură ce copiii cresc, ei ascund uneori adevărul pentru a-și proteja intimitatea și a-și pune în evidență independența.

Cum reacționăm?

Nu încerca să îți prinzi copilul cu o minciună sau să pui întrebări la care deja știi răspunsurile, spun specialiștii. În schimb, încearcă să îi spui: „Asta nu mi se pare că ar fi adevărul. Vrei să te gândești un minut și să o iei de la capăt?”.

Folosește o voce calmă – nu este necesar sarcasmul. Când spune adevărul, e important să îi recunoști meritul și să mergi mai departe.

Dacă-l auzi pe copilul tău vorbind cu prietenii despre ceva ce nu s-a întâmplat niciodată sau care nu se va întâmpla niciodată (o excursie în Africa de Sud, de exemplu ), nu-l face de rușine în fața prietenilor săi. Abordează subiectul când prindeți un moment singuri, împreună.

Sfaturi pentru creșterea unui copil cinstit

Indiferent dacă aveți un copil preșcolar sau mai mare de 8 ani, aceste sfaturi pot încuraja onestitatea și adevărul pe termen lung.

Fii un exemplu! Copiii învață mai mult din ceea ce facem decât din ceea ce le spunem să facă, așa că trebuie să le dăm un exemplu bun.

Fii sincer cu emoțiile tale! Dacă al tău copil vede că ești trist sau îngrijorat, nu-i spune: „Nu este nimic, sunt bine”. Copiii trebuie să știe că nu este sănătos să îți înfrânezi sentimentele negative și să te prefaci că totul este în regulă.