Neuroplasticitatea creierului copiilor poate păstra conectivitatea funcțională în feluri nebănuite, spun cercetătorii. Un organism în plină creștere observat prin intermediul RMN ilustrează capacitatea incredibilă a creierului în curs de dezvoltare de a se reconecta prin răspunsuri neuroplastice structurale la traume sau malformații congenitale.
Anul trecut, cercetătorii (François et al., 2019) de la Cognition and Brain Plasticity Group din Spania au identificat modul în care emisfera cerebrală dreaptă ar putea „prelua” funcțiile limbajului din emisfera stângă, într-un studiu realizat asupra unui eșantion compus din copii de 4 ani care suferiseră un accident vascular cerebral ischemic arterial perinatal. Acest studiu arată reconfigurarea emisferelor creierului în acțiune și ilustrează, de asemenea, modul în care neuroplasticitatea interemisferică poate muta funcțiile creierului de la o emisferă cerebrală la alta de-a lungul copilăriei și în primele etape ale dezvoltării copilăriei.
În urmă cu puțin timp, neurologii din cadrul Centrului pentru Plasticitate și Recuperare a Creierului din Georgetown, SUA au publicat o lucrare cu imagini RMN care arată cum flexibilitatea interemisferică a emisferelor cerebrale ale sugarilor și preșcolarilor face posibil ca funcțiile limbajului să devină o „funcție a emisferei drepte” când zonele specifice din emisfera cerebrală stângă sunt deteriorate. Acest studiu (Olulade și colab., 2020) a fost publicat pe 8 septembrie în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Aproximativ unul din 4.000 de copii se nasc fără căile interemisferice ale substanței albe din corpul calos. Absența acestei punți care leagă cele două emisfere cerebrale se numește agenezie a corpului calos. În mod surprinzător, aproximativ un sfert dintre persoanele născute fără corp calos nu prezintă simptome atipice. Atunci când fibrele de substanță albă care facilitează comunicarea interemisferică dintre emisfera dreaptă și cea stângă lipsesc, fiecare emisferă se poate reorganiza independent creând conexiuni intraemisferice mai robuste pe fiecare parte. Autorii explică:
„La conectivitatea structurală, copiii cu agenezie a corpului calos au arătat o creștere semnificativă a conectivității intraemisferice, în plus față de o scădere semnificativă a conectivității interemisferice, comparativ cu comenzile în curs de dezvoltare”.
Cercetătorii spresupun că aceste mecanisme permit creierului să compenseze pierderile prin recrearea conexiunilor cu alte regiuni ale creierului utilizând căi neuronale alternative.
„În mod remarcabil, comunicarea între cele două emisfere este menținută. Credem că mecanismele de plasticitate cum ar fi întărirea legăturilor structurale în cadrul fiecărei emisfere, au compensat lipsa fibrelor neuronale dintre emisfere”, a declarat autoarea Vanessa Siffredi într-un comunicat de presă.
„Sunt create noi conexiuni, iar semnalele pot fi redirecționate astfel încât comunicarea să fie păstrate între cele două emisfere”, a mai adăugat Siffredi. „Dacă două regiuni sunt active împreună, înseamnă că ele comunică foarte bine între ele”.
Din motive pe care neurologii nu le înțeleg complet, la unii copii cu agenezie a corpului calos, răspunsurile neuroplastice structurale din fiecare emisferă pot păstra conectivitatea funcțională interemisferică comparabilă cu conectivitatea emisferă stângă – emisferă dreaptă, observată în comenzile/ conexiunile sănătoase dezvoltate în mod normal. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin acest fenomen.