Dr. Anca Coricovac, medic primar ginecolog, specialist în reproducere asistată şi embriologie, explică modul în care se formează şi se dezvoltă ovocitele în organism.
Moştenirea genică este un mecanism complex ce stă la baza transmiterii eredităţii. Genele sunt cele care poartă trăsăturile noastre de-a lungul generaţiilor, însă ele servesc ca şi cărţi de instrucţiuni pentru a face molecule funcţionale şi proteine care efectuează reacţiile chimice din corpul nostru. Proteinele furnizează materialele principale de construcţie care formează arhitectura celulei şi componentele structurale folosind instrucţiunile de fabricaţie codificate în ADN.
Competenţele ovocitelor sunt câştigate de-a lungul întregului proces de formare, proces care începe încă din viaţa intrauterină. Până la naştere, în viaţa fetală, ovarele noastre produc aproximativ 7 milioane de ovocite primare. Cu timpul, marea majoritate vor degenera, prin fenomene de atrofie şi involuţie astfel încât, la naştere, doar 2 milioane mai sunt prezente, iar la pubertate, doar 40.000.
La pubertate, odată cu apariţia ciclului ovarian şi modificările hormonale asociate, o parte din ovocite restante îşi definitivează creşterea şi sunt supuse unor procese complexe de restructurare cromozomială care, vor duce în final la dezvoltarea unor ovocite mature, apte pentru fertilizare. Pe parcursul întregii vieţii reproductive, doar câteva sute de ovocite mature vor ajunge să fie expulzate la ovulaţie.
Meioza este un proces esenţial în maturarea celulelor reproductive care asigură, în urma fertilizării, transmiterea unui set de cromozomi de la fiecare părinte, formănd astfel un set complet de cromozomi cu informaţiile genice codificate.
Insuficienţa meiozei sau stoparea procesului de maturare ovocitara poate fi una din cauzele de infertilitate la unele cupluri cu sterilitate inexplicată, decelată ulterior în urma tehnicilor şi procedurilor de reproducere asistată.
Studiile referitoare la cunoaşterea mecanismului celular şi genetic care determină stoparea maturării ovocitelor au arătat ca natura exactă a defectelor care interferează cu competenţa meiotică poate sa fie la unul dintre următoarele trei niveluri:
Este important de reţinut că unele ovocite vor atinge maturitatea târziu în viaţă, stând în perioada de repaus mult timp, chiar şi 40 de ani, sau mai mult uneori, fapt ce creşte riscul aparitiei anomaliilor cromozomiale ca urmare a unor mutaţii, erori topografice ocazionale în secvenţa ADN a unor gene.