Parentingul exagerat este un impediment în dezvoltarea copilului: „Copiii au nevoie să vadă că emoțiile negative sunt firești și că tensiunile sau conflictele fac parte din viață”

În zilele noastre, mulți părinți par să trăiască sub un nor constant de teamă: teama de a nu-și traumatiza copiii.

Această teamă, deși are intenții bune, tinde să ducă la o abordare exagerată a parentingului. Ion Andrei Puican și Oana Puican, psihoterapeuți și realizatori ai podcastului de psiho-educație Să vorbim de vorbă, atrag atenția asupra faptului că nu fiecare țipăt sau gest nervos al părintelui va cauza traume copilului și că viața reală nu este mereu roz, iar copiii ar trebui să vadă și să înțeleagă acest lucru.

Mai mult, aceștia susțin că parentingul exagerat poate fi un impediment în dezvoltarea celor mici.

Recomandări

Prof. Dr. Florian Colceag: „Copilul se naște un geniu! Din păcate, școala românească inhibă, nu construiește”

Un student la Medicină a mâncat 700 de ouă într-o lună și apoi și-a verificat nivelul…

Parentingul exagerat: Nu orice întâmplare mai puțin plăcută din copilărie este o traumă

De-a lungul timpului, părinții au adoptat stiluri diferite de parenting, trecând de la autoritarism la o abordare mult mai blândă. Astfel, este evident că parentingul de astăzi aduce beneficii, pentru că promovează empatia și acceptarea. Cu toate acestea, există o tendință îngrijorătoare de a considera orice tip de conflict sau emoție negativă din familie ca fiind o traumă potențială pentru copii.

„Nu se traumatizează copilul dintr-un țipat, din când în când, sau dintr-o ieșire nervoasă. Părinții ajung la limită uneori, iar asta este perfect normal. Sentimentul de vinovăție pe care îl resimt după astfel de momente poate fi constructiv, pentru că îi ajută să își pună problema cum ar putea reacționa diferit data viitoare”, mai spune psihoterapeuta Oana Puican.

Aceasta nu este neapărat o reacție greșită, comparativ cu rigiditatea parentingului din trecut, dar părinții tind să își răsfețe prea mult copiii. Este important ca un copil să mai audă și cuvântul “NU” din gura părinților, să le fie impuse niște limite, care pot fi interpretate drept gesturi de iubire pentru ei.

„Nici violența de odinioară sau critica nu erau bune, dar nici exagerarea asta de tip >. Copiilor din ziua de astăzi nu prea li se mai spune > sau > corect, nu li se mai pun limite, nu li se mai trasează niște încadrări, momente care sunt firești, care înseamnă pentru copil, culmea, iubire. Când îi spui nu, acolo unde, bineînțeles, este un posibil pericol, copilul înțelege acest refuz drept o formă de grijă din partea părintelui. Când îi impui niște limite, înseamnă că ți iubești copilul”, adaugă și psihoterapeutul Ion Andrei Puican.

Conflictele sănătoase din familie le arată că viața nu este roz

Un alt aspect esențial în creșterea copiilor este să le oferim un model sănătos al relațiilor interumane. Deși este important să evităm comportamentele dăunătoare, psihologii subliniază faptul că expunerea copiilor la unele tensiuni și certuri ocazionale nu le face rău, ba chiar le poate oferi lecții valoroase despre viață.

„Este bine ca părinții, din când în când, să se certe de față cu copilul. Nu la un nivel distructiv, ci constructiv. E important pentru copil să vadă că în lumea reală oamenii se ceartă, dar și că se împacă. Împăcarea este cea mai importantă lecție pe care copilul o poate primi dintr-un astfel de conflict”, explică psihoterapeuta.

Această abordare are sens în contextul în care copiii trebuie pregătiți pentru viața reală, care este departe de a fi roz. A crește un copil într-o atmosferă în care totul este mereu pozitiv poate crea o imagine distorsionată despre lume.

„Copiii au nevoie să vadă că emoțiile negative sunt firești și că tensiunile sau conflictele fac parte din viață. De asemenea, părinții nu trebuie să nu ascundă copiilor paleta extinsă de emoții umane. Este normal să ne simțim triști, furioși sau nefericiți, iar copiii trebuie să învețe să recunoască și să accepte aceste emoții”, spune Ion Andrei Puican.

Mai mult, dacă îi ferim prea mult de realitate, aceștia pot devenii adulți temători de orice: „Nu e cazul să ținem copiii într-un glob de sticlă, protejați de toate greutățile lumii. Dacă îi ferim de orice disconfort emoțional, riscăm să îi transformăm în adulți plini de frici, anxietăți și fobii”, spune Oana Puican.

Prin urmare, este esențial să găsim un echilibru. Copiii trebuie să învețe că viața reală include și momente de tensiune sau dezacord, dar și că aceste momente pot fi rezolvate. Mai important, ei trebuie să învețe să își recunoască și gestioneze propriile emoții. Viața nu este doar despre momente de liniște și fericire, iar copiii au nevoie să învețe cum să facă față și aspectelor mai puțin plăcute.

Sursa foto: Shutterstock.