Se spune în popor ”Numai părinte de adolescent să nu fii!” Ei bine, există și un fundament în acestă frază, dacă stăm să ne gândim la multiplele provocări din punct de vedere psihologic dar și fizic cu care se confruntă adolescenții. Provocări multiple sunt și pentru părinți, care deodată nu mai au în grijă copilașii ascultători ci niște adulți în devenire. Am aflat de la Elizabeth Balla, Psiholog, Trainer și Coach ce comportament va adduce o relație armonioasă între adolescenți și părinți.
Adolescența este o parte firească a vieții și una dintre etapele cele mai atent observate și studiate de către specialiști. Când adolescența este considerată mai degrabă un proces decât o amenințare, suntem liberi să ne gândim cum să lucram cu ea, mai degrabă decât împotriva ei. Când vine vorba despre abordarea adolescenței, o mare parte din discuții se concentrează asupra modului de a combate sau de a depăși problemele acesteia.
Ca adulți, poate este ușor să ne gândim la anii adolescenței ca la o simplă perioadă de confruntări și îndurări, însă acest tip de gândire devine contraproductiv după o perioadă. Scopul final al părinților este acela de a colabora cu copilul adolescent și nu de a fi împotriva lui. Este așadar necesar să înțelegem nevoile adolescentului.
Perioada adolescenței este o perioadă fundamentală în formarea identității și caracterului oricărui copil. Având în vedere vulnerabilitatea vârstei, părinții responsabili conștientizează necesitatea accesării unui mediu adecvat, în care copilul este înconjurat de modele sănătoase. Impregnată de modele și valori, educația oferită are ca finalitate formarea unui ADN autentic.
Ieșirea în societate pentru a explora, învăța și a se distra în siguranță fără un adult este o parte importantă a călătoriei copilului adolescent către maturitatea independenta. “Pregătirea copiilor pentru a ieși în mod independent în societate începe cu mult înainte de adolescență. Este indicat ca adolescenții să iasă fără un adult când părintele consideră că a pus bazele pregătirii lui pentru a se confrunta cu societatea.
Această ieșire îi ajută să-și dezvolte abilitați de viață, promovează sănătatea mintală bună – de exemplu, independența este benefică pentru dobândirea încrederii adolescenților, creșterea stimei de sine și sentimentului de apartenență, încurajează activitatea fizică și construiește conexiuni cu comunitatea. Odată ce adolescenții devin mai independenți și gata să iasă singuri, îi puteți ajuta să își continue construirea independenței prin pași mici, dar fermi, într-un ritm care este confortabil atât părintelui cât și copilului.”, explică Elizabeth Balla, Psiholog, Trainer și Coach.