„Am un copil care se
loveste singur. E normal?”, se intreaba multi parinti. Ai trecut
prin aceasta experienta? Atunci afla ca micutul realizeaza abia
acum actiunile cauza-efect, adica ma lovesc, deci ma doare. Sau ma
lovesc si toti din casa sar ca arsi sa-mi indeplineasca vreo
dorinta. E un comportament care ar trebui sa determine parintii sa
inceapa stabilirea unor reguli.
Copilul se considera centrul universului de cand incepe sa fie cat
de cat constient. In felul acesta, orice micut isi gaseste
confortul afectiv. Daca vrea sa domine in relatia cu parintii sai,
copilul va incerca sa-si exprime aceasta dorinta intr-un mod
privilegiat – lovindu-se.
Daca micile accidente autoprovocate
au loc pana la 2 ani, aflati ca in felul acesta micutul isi
marcheaza teritoriul, iar comportamentul lui nu este parte dintr-o
tulburare. Daca observati aceste reactii, de la prima lovitura
trebuie sa ii sanctionati comportamentul verbal, evident.
Astfel, copilul va realiza treptat ca exista si alte forme de
comunicare. In nici un caz nu-l imitati cand se loveste de pereti
sau de patut pentru ca ii incurajati acest tip de comportament. O
alta teorie se refera la rasfatul excesiv din primii ani de viata.
Din aceasta perioada, copiii stiu ce li se permite sa faca si isi
forteaza limitele.
Structural, copilul mic incearca sa-si satisfaca nevoile rapid si
eficient. Iar adultii cedeaza in fata dorintelor de cele mai multe
ori. Aceasta atitudine este insa o capcana. Cu cat cei mici obtin mai usor si mai des
ce si-au dorit, cu atat autoritatea parintilor
scade.
Cu alte cuvinte, daca micutul se loveste pentru ca nu i s-a
indeplinit o dorinta sau pentru ca are o frustrare, nu sariti
imediat sa ii faceti pe plac sau sa ii oferiti vreo jucarie. Daca
actionati in acest sens, copilul va fi incurajat sa se loveasca in
continuare. Cel mai important in aceasta perioada este sa ii
impuneti reguli.
Citeste mai multe in editia tiparita a revistei Ce se
intampla Doctore?
Citeste si:
Crizele de personalitate incep din scutece