Părinții români, destul de competitivi. De ce nu e bine să-ți compari copilul, la școală

Mulți părinți sunt tentați să facă greșeala de a-și compara copiii la școală. Probabil toți am trecut prin următorul scenariu: iei nota 8 la o lucrare de control, mergi acasă și-i spui mamei sau tatălui tău, ești întrebat ce note s-au mai luat, apoi ești întrebat de ce X a luat notă mai mare și tu nu?! Se pare că părinții români sunt destul de competitivi în privința notelor și nu numai. Magda Cojocea, învățătoare și trainer în Asociația EDUMI, ne-a explicat într-un live pe contul de Instagram „Ce se întâmplă, Doctore?”, de ce este greșit să-ți compari copilul la școală și cum ar trebui, de fapt, să procedeze părinții.

De ce nu e bine să-ți compari copilul, la școală?

„Din păcate, părinții români sunt niște părinți destul de competitivi și nu zic cu răutate, o zic cu tristețe, pentru că această competitivitate vine din multă traume și din dorința de a ne asigura ca nu cumva copilul nostru să fie acel copil care va pierde startul, care va rămâne în urmă, care nu-și va găsi loc sub soare. Ce sens are să ne comparăm unii cu alții? Știm cu toții că nici la serviciu nu e bine să facem asta. Așa că sugerez călduros părinților să uite de acest mod de abordare. Și dacă chiar sunt foarte curioși, pentru că e o întrebare pertinentă, tu ai luat șapte, dar pe mine, ca părinte, mă interesează dacă șapte este nota maximă sau este cea mai slabă notă din clasă sau spune ceva despre performanța ta?

Să vedem cum putem să întrebăm asta fără să nominalizăm chiar la votul acesta. „În general, ce notă s-au luat în clasă?” sau „Tu ce părere ai despre nota asta?” Și-i lăsăm copilului spațiu să zică „Păi, sunt foarte mulțumit. Am luat șapte, dar e singurul șapte din clasă. Ceilalți au luat, nu știu, patru și cinci, iar doamna chiar mi-a zis că am talent pentru chimie”. Și atunci ce are șapte? Pot să fie teste la care toată clasa ia 10. Și atunci ne bucurăm pentru 10, dar noi, ca adulți, știm că e un 10 pe care putem să-l luăm așa… Hai să vedem ce se întâmplă la următoarele testări. Poate a fost așa, de încurajare, de cunoaștere a colectivului, cine știe”, ne-a explicat Magda Cojocea.

Recomandări

(P) Locul ideal pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor: Stejarii Club Rezidențial și Stejarii Collection

Situația alarmantă a cazurilor de pneumonie la copii, în România. Măsurile de precauție recomandate de medici

„Puteai mai mult”

Evident, dacă scenariul „De ce X a putut și tu nu” vă sună cunoscut, probabil vi se face pielea de găină când auziți „Puteai mai mult”, indiferent de performanța pe care ați făcut-o la școală. Magda Cojocea ne-a explicat cum este perceput acest gen de mesaj și dacă este unul bun sau rău.

„Nu este un mesaj greșit în sine, însă depinde cum îl primește copilul și ce vrem noi să transmitem prin „puteai mai mult”. Până la urmă, ce reprezintă o notă? Că nu e test de inteligență. Profesorii nu sunt psihologi, nu măsoară IQ-ul. Atât a făcut copilul într-o anumită zi, într-o anumită oră învățând o anumită unitate de materie. Și atunci întrebarea care se pune, „Puteai mai mult și n-ai făcut?”, pentru că nu te-ai pregătit suficient, ai avut emoții, te-ai simțit rău, ești anxios și nu pot să te concentrezi la teste. Poate că e supra-motivat copilul și își dorește atât de mult să ia 10, încât nu poate să livreze ceea ce i se cere. E foarte important să știm de ce a luat o notă, noi ca adulți, și să-l ajutăm și pe el să înțeleagă”, a explicat învățătoarea.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Ce se întâmplă, Doctore? (@ceseintampladoctore)

Cât de important este ca părinții să laude reușitele și progresul copiilor făcut la școală?

„E foarte important. Însă și aici există un „DAR”, pentru că ce aud în jur este „Ești cel mai bun”, „Ești cel mai tare”. Și eu primesc mesaje, căni inscripționate cu „Ești cea mai tare învățătoare”. Doamne, sper că nu, pentru că asta este tot competiție. E foarte important cumva să ne gândim ce vrem să spunem când îi spunem „Ești cel mai tare” și mai mult decât atât, dacă îi spunem, de exemplu,„Bravo, ești deștept, ai luat 10”. Și dacă tot îi repetăm unui copil că el a luat 10 pentru că este deștept, el știe ce are de făcut ca să ia 10. Pentru că deșteptăciunea nu e ceva în controlul lui. Așa s-a născut.

Și există studii care arată că dacă tot îi repetăm unui copil că e deștept, e deștept și de aceea a performat el la un moment dat, nu prea mai știe cum să reacționeze când e vorba de eșec. Și nici dacă e nevoie de perseverență. Uite, dacă, de exemplu, eu mă consider mai inteligentă decât colega mea de bancă și învățăm împreună, așteptarea mea interioară e ca eu să pricep mai repede decât ea ori lucrurile nu funcționează neapărat așa. Depinde la ce învățăm, depinde cum învățăm și eu nu știu ce am de făcut. Eu știu doar că sunt inteligentă și mă aștept să iau 10 așa, pentru că așa m-am născut”, a explicat Magda Cojocea.

Sursa foto: Shutterstock.