„Care este copilul tău preferat?” e o întrebare care este adresată în mod normal şi extrem de uzual, părinţilor. Cercetătorii explică faptul că într-o familie formată dintr-un cuplu care are şi doi copii, unul dintre ei devine în cele din urmă favoritul părinţilor. În mod normal, în anumite ocazii, atunci când li se cere, părinţii refuză să precizeze cine este preferatul lor, dar ştiinţa dezaprobă spunând contrariul.
Dacă ar fi să enumerăm toate studiile făcute pentru a dovedi care copil a fost victima favoritismului, ne-ar lua o veşnicie. Cu toate acestea, putem reuşi să ajungem la câteva concluzii de bun simţ. Aşadar, cercetările sugerează, în consecinţă, că cel mai adesea copilul cel mai mare este şi favoritul părinţilor. Katherine Conger, profesoară de dezvoltare personală şi studii de familie la Universitatea din California, a efectuat cercetări alungite pe această temă. Sondajul a realizat de către aceasta înglobează date colecţionate din rândul a 768 de familii vreme de un an. Într-un final, studiul a ajuns la concluzia că 70% dintre mame şi 74% din taţi au admis faptul că au un copil preferat. Important de menţionat este şi faptul că toţi copiii născuţi au avut un decalaj de vârstă de 4 ani între ei.
Studiul a fost publicat de Journal of Marriage and Family. Acesta afirmă că 75% dintre mame raportează că se simt mai apropiate de copilul cel mai mare, primul lor născut. De asemenea, se pare că un alt studiu similar a fost realizat în urmă cu 10 ani. Asemenea acestuia, şi vechiul studiu a obţinut rezultate similare.
După analizarea rezultatelor, Katherine a fost şocată să vadă că fraţii mai mari, care sunt în cele mai multe cazuri copiii favoriţi, sunt mai susceptibili să fie trataţi în mod nedrept. Ea a spus: „Ipoteza noastră de lucru a constat în următoarea supoziţie: Copiii mai mari, născuţi mai devreme, ar fi mai afectaţi de percepţia comportamentului diferenţiat al părinţilor. Cu toate acestea, acest lucru se datorează statutului lor de copil mai mare. Motivul ar putea fi mai multă putere datorită vârstei”.
„Toată lumea simte că fratele sau sora lor beneficiază de o atenţie mai ridicată din partea părinţilor. Indiferent de modul în care îi priviţi, atât copiii născuţi mai devreme, cât şi cei născuţi mai târziu percep foarte uşor comportamentul preferenţial ”, a adăugat Katherine.
Totodată, ar trebui să ştim că alegerea unui copil favorit sau promovarea favoritismului nu a făcut niciodată bine. Această mentalitate afectează de obicei stima de sine. Pentru a fi mai expliciţi, copilul mai mic ar putea suferi psihic, sau ar putea să treacă prin stări complet negative observând modalitatea specială în care se comportă părinţii faţă de copilul mai mare. Pe de altă parte, favorizarea celui mai tânăr ar putea duce la lupta cu cel mai în vârstă.
Partea şi mai dificilă este că, în consecinţă, părinţii nu reuşesc să înţeleagă ideea că încurajează un tratament preferenţial şi ca drept urmare ajung să afecteze sănătatea mentală a tuturor copiilor, fie că este vorba de cel mai în vârstă sau cel mai tânăr.