Am stat de vorbă despre cauzele lupusului eritematos lor şi despre cum afectează această boală fertilitatea cu dr. Octavian Ghizdavu, medic primar boli interne, la Spitalul Clinic Colentina din Bucureşti.
CSÎD: Care sunt cele mai frecvente afecţiuni autoimune ale românilor?
Dr. Ghizdavu Octavian: Afecţiunile autoimune sunt rare în populaţia generală. Însă, dacă ar fi să amintesc care sunt cele mai frecvente afecţiuni autoimune ale românilor, m-aş referi la lupusul eritematos sistemic, diabetul zaharat tip 1, artrita reumatoidă, artropatia psoriazică, fără a avea pretenţia ca această enumerare să fie neaparat una bazată pe date statistice, ci mai degrabă pe propria experienţă.
CSÎD: Din ce cauze apare lupusul eritematos?
Dr. Ghizdavu Octavian: Cauza acestei boli rămâne în continuare necunoscută pe deplin, dar este evident că vorbim despre o etiologie multifactorială. La momentul actual, se pare că există date observaţionale care sugerează că în producerea lupusului eritematos sistemic ar fi implicat un cumul de factori genetici, hormonali, imunologici, precum şi factori de mediu (afecţiuni virale, expunerea la radiaţii ultraviolete, anumite medicamente etc)
CSÎD: Există persoane predispuse la lupus?
Dr. Ghizdavu Octavian: Aşa cum spuneam, se pare că există o serie de factori genetici implicaţi în producerea bolii lupice şi aici aş aduce cel putin două argumente: concordanţa crescută a bolii la gemenii monozigoţi şi prevalenţa crescută la rudele de gradul I ale pacienţilor cu lupus.
Totodată, prezenţa anumitor fenotipuri genetice sau mutaţii genice poate creşte susceptibilitatea individului de a dezvolta aceasta boală.
CSÎD: Această boală afectează fertilitatea?
Dr. Ghizdavu Octavian: Aceasta este o discuţie extrem de interesantă, având în vedere faptul că lupusul eritematos sistemic este o boală care afectează cel mai frecvent femeile de vârstă fertilă. Şi în acest domeniu există încă destule neclarităţi, însă se pare că femeile cu lupus eritematos sistemic sunt la fel de fertile ca şi cele din populaţia generală. Ce ştim cu siguranţă este faptul că sarcina la femeile lupice comportă un risc matern şi fetal mai mare în comparaţie cu femeile însărcinate sănătoase şi că sarcina pacientei cu lupus se poate asocia cu diverse complicaţii.
Prognosticul, atât pentru mamă cât şi pentru făt, este cel mai bun atunci când boala este echilibrată (fără pusee de activitate) şi când afectarea renală este în remisiune cu cel puţin 6 luni anterior sarcinii.
Sănătatea mamei şi dezvoltarea fătului trebuie monitorizate frecvent în timpul sarcinii şi sarcina trebuie urmărită cu mare atenţie de către medicul curant în colaborare strânsă cu un ginecolog cu experienţa în conducerea sarcinilor cu risc crescut.
Riscul pierderii fătului este crescut la femeile cu HTA, lupus activ sau nefrită lupică, precum şi la cele cu hipocomplementemie, niveluri crescute de Ac.antiADNdc, Ac.antifosfolipidici sau trombocitopenie.
De asemenea, trebuie să menţionăm şi faptul că unele medicamente folosite în lupus, cum sunt imunosupresoarele, pot duce la infertilitate şi că antimalaricele de sinteză, clasa de medicamente folosită în tratamentul lupusului, par a fi sigure pentru făt chiar şi în timpul sarcinii.