Predarea clasică din școli, pe care au experimentat-o generații întregi de elevi, pare să nu fie atât de eficientă, din simplul motiv că pornește de la ideea că toți copiii sunt la fel și că aceștia trebuie să asimileze informația venită de la profesor, în același mod, ca atare, fără a o dezbate ori să adreseze întrebări suplimentare.
În realitate, copiii sunt foarte diferiți unul de celălat, iar sistemul educațional ar trebui să își adapteze metoda de predare în funcție de acest lucru.
În anumite școli din România se face acest lucru de ani buni, unele dintre ele adoptând chiar Teoria Inteligențelor Multiple. Adriana Alionte, fondatorul Shakespeare School, explică de ce această metodă a dat rezultate foarte bune în cazul celor peste 40.000 de cursanți ai centrului, având 100% rată de promovare, aceștia trecând cu brio examenele Cambridge sau IELTS.
”Copiii au nevoie să simtă că sunt ascultați, apreciați, să primească informația pe înțelesul lor, să îndrăgească modul în care comunică cu profesorul și să ajungă, în final, să asimileze armonios cele învățate la școală. Copiii sunt diferiți, au personalități diferite și, dacă ne dorim eficiență, atunci trebuie ca noi să ne adaptăm modului lor de a fi. Tocmai de aceea, profesorii noștri folosesc tehnici moderne și interactive, adaptate vârstei cursanților, inclusiv jocuri și activități practice. Metoda noastră de învățare a limbii engleze are la bază Teoria Inteligențelor Multiple, dezvoltată de Howard Gardner, care spune că un copil poate avea mai mult de un singur tip de inteligență.
Profesorii centrului nostru adaptează modul de predare conform tipologiilor de inteligență ale cursanților, care pot fi:
Teoria lui Gardner ne demonstrează că predarea clasică nu este singura modalitate de a-i învăța pe copii. Dacă până acum câțiva ani singura metodă care părea că dă rezultate este cea tradițională, bazată pe dictare și memorare, acum profesorii sunt îndemnați să găsească noi modalități de a crea un mediu de învățare propice pentru fiecare copil în parte, ținând cont de nevoile sale”, declară Adriana Alionte.
Ideea centrală în Teoria Inteligențelor Multiple este că oamenii nu au un singur tip de inteligență și că, pe tot parcursul vieții, aceștia își pot dezvolta sau pot dobândi noi tipuri de inteligență. De exemplu, un copil poate fi as la matematică și să aibă o inteligență logico-matematică, dar poate avea și o ureche muzicală nemaipomenită caracteristică inteligenței muzicale.
Astfel, educarea sau învățarea ar trebui să corespundă cu tipul sau tipurile de inteligență de care dă dovadă copilul.
Pentru a identifica tipul de inteligență al elevilor, profesorii pregătesc mai întâi chestionare și realizează interviuri cu aceștia. Odată realizat profilul celor mici, ei vor ști cum să structureze orele, ce activități să le propună copiilor și cum să-i ajute să-și dezvolte abilitățile. Acest lucru îi va încuraja pe copii să fie mai încrezători în propriile lor abilități într-o societate care consideră, spre exemplu, că, fără științe exacte, nu pot avea o viață profesională de succes.
”Unii oameni au darul cuvintelor (inteligență lingvistică), înțelegând mai bine lumea prin intermediul cuvintelor vorbite și scrise. Le face placere să scrie și să citească, au un limbaj expresiv, le plac ghicitorile și jocurile de cuvinte, sunt interesați de limbile străine, memorează ușor și iau notițe la cursursuri. Alții au darul imaginilor (inteligență vizual-spațială) și înțeleg lumea cel mai bine prin intermediul vizualizarii și orientării spațiale. Avem apoi persoane care au darul muzicii (inteligență muzicală), observă rapid șabloanele, urmează ușor un ritm, ori persoane care au inteligență corporal-kinestezică și înțeleg cel mai bine lumea prin intermediul fizicalității, își pot controla foarte ușor mișcările trupului și sunt foarte îndemânatici. Mergând mai departe, avem oameni cu darul numerelor și al logicii (inteligență logico-matematică), înțelegând cel mai bine lumea prin cauze și efecte, dar și persoane care înțeleg cel mai bine lumea dacă o privesc prin ochii altora, având inteligență interpersonală. Apoi, avem inteligența intrapersonală, cei care au darul sinelui și înțeleg cel mai bine lumea din propriul lor punct de vedere, le place să lucreze singuri și știu foarte bine să se auto-motiveze. Alții au darul naturii (inteligență naturalistă), le place să lucreze și să-și petreacă timpul în aer liber, să grupeze obiectele ierarhic”, explică Adriana Alionte.