Toți elevii așteaptă finalul de an școlar. Momentul dinaintea vacanței, respectiv ceremonia de absolvire, este și ea așteptată, cu bucurie sau cu regrete. Avem elevi premianți și elevi care nu au reușit să obțină notele dorite.
Dacă e bine sau e rău să fie anunțate public premiile și mediile elevilor am discutat cu Eduard Andrei Vasile, profesor și consilier în dezvoltare personală, cunoscut drept @profukool pe Instagram.
CSID: Este bine ca la final de an școlar, în cadrul ceremoniei, să fie numiți premianții și chemați să își revendice coronița și diploma?
Eduard Andrei Vasile: Este o situație delicată. Firește că elevii care au învățat bine și s-au dedicat studiului merită să culeagă laurii, doar că nu vorbim despre competiții și concursuri, ci despre un an școlar, un ciclu de învățământ.
Deși unele clase sunt opționale și nu te obligă nimeni să susții măcar BAC-ul, este, totuși, un firesc. A premia firescul în public aduce, mai ales în ziua de azi, multă invidie și frustrare între elevi.
Nu mai este ca odinioară când îți auzeai numele, mergeai acasă și cu cei mai mulți colegi te mai vedeai la toamnă sau… niciodată.
CSID: Care este problema mediilor?
Eduard Andrei Vasile: Problema mediilor de absolvire este că nu există un minim și un maxim, nu există o linie de la care considerăm premii, altele mențiuni. Aici ține de regulamentul intern al fiecărei instituții de învățământ.
Astfel că putem avea premiul întâi cu 10, premiul al doilea cu 9,98 și premiul al treilea cu 9.97. Haideți să ne imaginăm cât de frustrant este pentru un elev cu 9.95 să ia mențiune sau nici măcar asta.
Ar trebui reglementat undeva un standard, să știm și noi care-i premiant și care nu, zic.
CSID: Înțeleg. Dar mediile celorlalți? Notele?
Eduard Andrei Vasile: Felicităm premianții, avem acest obicei în orice competiție. Dar nu e nevoie să menționăm medii mici sau să divulgăm notele altora. Bine, nu e ca și cum nu vor afla unul de la celălalt, dar este o diferență ca de la cer la pământ.
Să îți auzi media mică sau să te afișeze undeva cu un punctaj mediocru nu aduce nimic bun. Poate surveni o mică traumă, dezamăgire și obiectivul propus va fi pe dos.
Nu încurajăm pe nimeni dacă spunem la microfon sau afișăm la avizier note mici.
CSID: Cum e cu notele de la Evaluările Naționale sau BAC?
Eduard Andrei Vasile: Pe vremea mea, intrai pe site-ul Ministerului și vedeai notele tuturor. Se vorbea pe grupuri, se bârfeau notele colegilor, alții râdeau de unde au ajuns unii dintre ei, la ce licee au fost repartizate.
Deloc confortabil și chiar umilitor, de cele mai multe ori.
CSID: Care sunt urmările pe termen lung?
Eduard Andrei Vasile: Dezamăgire, debusolare, frustrare, invidie, abandon școlar, anxietate socială, fobie.
Poate nu anul viitor, poate peste doi. Poate la maturitate.
Merită? În mod clar, NU! Ceea ce sădim astăzi, vedem, poate, peste ani.
CSID: Ce putem face pentru a combate această stigmatizare din cauza notelor obținute?
Eduard Andrei Vasile: Cred că Ministerul Educației ar trebui să se așeze la masă și să discute serios această problemă. Este o problemă, nu un subiect de dezbătut.
Vorbim despre clase primare, clase gimnaziale, nu despre olimpiada internațională la șah. Haideți să nu sădim neîncredere și deznădejde în sufletul unor copii.
Nu suntem cu toții buni la toate, nici eu și nici nimeni.
CSID: Ce părere ai despre tratamentele preferențiale din partea profesorilor/ învățătorilor?
Eduard Andrei Vasile: Citeam undeva că este normal ca un profesor să aibă elevi preferați. Mie nu mi se pare, din contră, este o favorizare inutilă, dăunătoare și discriminatorie.
Tocmai de aceea mă port la fel cu fiecare elev în parte, repet aceleași glume/ replici la fiecare grupă/ clasă.