Psihiatrul Gabriella Bondoc: Anxietatea şcolară este o problemă importantă

Toamna aduce cu ea un moment dificil pentru mulţi părinţi şi copii: reîntoarcerea la şcoală. Deşi e firesc ca finalul vacanţei să fie însoţit de sentimente de tristeţe şi regret, iar începutul şcolii să stârnească teamă şi stres, în unele cazuri aceste emoţii sunt exacerbate, fiind simptomele unei reale anxietăţi. Anxietatea şcolară poate avea efecte devastatoare asupra rezultatelor şcolare şi asupra sănătăţii mintale a copiilor, unii dintre aceştia refuzând categoric să meargă la şcoală sau să participe la ore, spun specialiştii. Am stat de vorbă cu Dr Gabriella Bondoc, psihiatru şi psihoterapeut şi Alice Dima, psihoterapeut copii şi adolescenţi.

Anxietatea şcolară: ce o cauzează

Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente afecţiuni psihice întâlnite la copii şi adolescenţi, afectându-i pe 30% dintre aceştia. „Întrucât şcoala reprezintă o sursă importantă de stres la această vârstă, la mulţi copii anxietatea îmbracă forma anxietăţii şcolare. Aceasta se manifestă prin refuzul copiilor de a merge la şcoală sau exacerbarea simptomelor în timpul orelor sau activităţilor şcolare”, spune Dr Gabriella Bondoc, psihiatru şi psihoterapeut. Iată care sunt cele mai frecvente cauze ale anxietăţii şcolare:

Bullying

Conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România se află pe locul 3 în clasamentul celor 42 de ţări în care a fost investigat bullying-ul şcolar. Bullying-ul şcolar, termen pentru care nu există un echivalent în limba română, reprezintă abuzul verbal şi fizic al copiilor de către alţi copii, având consecinţe negative pe termen lung atât pentru victimă cât şi pentru agresor. Bullying-ul poate continua şi în afara şcolii, sub formă de cyberbullying, respectiv hărţuirea unei persoane online. Copiii care sunt victimele bullying-ului au risc crescut de a dezvolta afecţiuni psihice, precum anxietate şi depresie şi să aibă rezultate şcolare mai proaste sau chiar să renunţe la şcoală. Cei care agresează alţi copii au şanse mai mari de a se angaja în alte comportamente violente şi periculoase, precum consumul de droguri şi alcool, vandalism, activitate sexuală precoce. Bullying-ul se poate întâmpla în orice şcoală, inclusiv în cele considerate prestigioase.

Copilul tău are şanse mai mari de a fi victima bullying-ului dacă prezintă unul sau mai mulţi dintre factorii următori de risc:

– este perceput ca fiind diferit de către colegi (este supraponderal/subponderal, poartă ochelari sau îmbrăcăminte deosebită, e nou în clasă/şcoală, e de altă religie/etnie/naţionalitate, are o dizabilitate);

– este perceput ca fiind slab, incapabil de a se apăra;

– este depresiv, anxios şi/sau are o stimă de sine scăzută;

– are puţini prieteni;

– nu se înţelege bine cu cei din jur, e considerat enervant de aceştia.

Unul dintre semnalele de alarmă pentru bullying este anxietatea şcolară. În plus, copilul tău poate avea următoarele semne: răni pe care nu le poate explica, haine sau obiecte distruse sau furate, coşmaruri şi insomnie, note proaste şi probleme cu profesorii, cu pierderea interesului faţă de teme.

Un program prea încărcat

Mediul academic şi profesional este mai competitiv ca niciodată, iar din dorinţa de a le asigura copiilor un viitor strălucit, mulţi părinţi ajung să-i înscrie la nenumărate activităţi extracuriculare, îi împing să participe la concursuri şi să facă voluntariat, pentru a avea un CV exemplar. „Pe lângă asta, copiii trebuie să aibă şi note mari pentru a-şi asigura un loc la cele mai bune şcoli şi facultăţi. Acest stil de parenting se numeşte tiger parenting şi este inspirat de stilul autoritar, specific părinţilor din Asia de Est, dar care este întâlnit şi la noi. Copiii au însă nevoie şi de timp liber, iar pe termen lung, mai multe pauze se pot dovedi mai benefice decât meditaţiile la matematică şi orele de pian”, e de părere Dr. Gabriella Bondoc. Un liceu din Statele Unite care a introdus o oră zilnică de pauză pentru elevi, în care aceşti pot face ce vor, a descoperit că nivelul lor de stres a scăzut de la 60% la 20% după implementarea acestei măsuri.
”E important ca cei mici să fie stimulaţi şi să-şi urmeze pasiunile, însă dacă nu au timp să se recupereze după efortul depus, aceasta le poate afecta sănătatea mintală, ducând la anxietate şi/sau depresie, şi o reală aversiune faţă de şcoală, competiţii şi învăţat”, spune Dr. Gabriella Bondoc.

Profesorii

Profesorii pot fi aliaţi valoroşi în acomodarea copiilor la şcoală, însă din păcate, uneori pot fi chiar cauza anixetăţii şcolare. Educaţia este unul dintre domeniile subfinanţate din România, mulţi profesori având salarii mici, condiţii inadecvate desfăşurării activităţii lor şi săli de clasă suprapopulate. De asemenea, mulţi profesori păstrează mentalităţi învechite cu privire la educaţia copiilor, folosind metode care astăzi sunt considerate abuzive, dar care erau acceptate în trecut, precum pedepse corporale, umilirea copiilor în faţa colegilor atunci când nu sunt bine pregătiţi sau trimiterea lor la colţ. „Toate acestea pot avea un puternic impact negativ asupra sănătăţii mintale a copilului tău, precum şi asupra rezultatelor şcolare. E posibil ca acesta să chiulească de la orele cu profesorul respectiv, să nu se descurce la examene din cauza stresului excesiv, sau chiar să vrea să se mute în altă şcoală”, declară Alice Dima, psihoterapeut copii şi adolescenţi.

Agorafobia

Uneori anxietatea şcolară ascunde de fapt agorafobia. „Conform manualului de diagnotic al afecţiunilor mintale (DSM 5), agorafobia este caracterizată de frică intensă sau anxietate, declanşate de expunerea la o gamă largă de situaţii, precum folosirea transportului în comun, ieşitul din casă, timpul petrecut în spaţii închise (şcoală, cinema, magazine), statul la coadă sau în mulţime”, spune medicul psihiatru. E posibil ca părinţii să confunde agorafobia cu anxietatea şcolară pentru că la vârste mici, şcoala este locul în care copiii îşi petrec cel mai mult timp în afara casei. Aşadar, atunci când aceştia nu vor să meargă la şcoală şi au semne clare de anxietate, părinţii presupun că teama copiilor e legată de mediul în care învaţă.

Anxietatea şcolară: care sunt semnele de care să ţii cont

Pe lângă refuzul de a merge la şcoală, anxietatea şcolară poate avea simptomele specifice tulburării de anxietate la copii:

– dificultăţi la concentrare;

– inabilitatea de a dormi, treziri repetate în timpul nopţii, coşmaruri;

– schimbări alimentare (mănâncă puţin, nu are poftă de mâncare sau dimpotrivă, mănâncă mai mult decât de obicei);

– se enervează repede, e iritabil;

– e mereu preocupat, îngrijorat, are multe gânduri negative;

– e tensionat, foloseşte des toaleta, e agitat;

– plânge frecvent;

– are dureri de burtă.

Alteori, anxietatea şcolară arată complet diferit, putând fi confundată cu comportmentul opoziţional, ADHD sau o tulburare de învăţare. De aceea e important să apelezi la un specialist în sănătate psihică, respectiv un psihiatru pediatric, pentru ca acesta să identifice exact cu ce se confruntă copilul tău, şi pe baza diagnosticului, să elaboreze un plan de tratament pentru acesta.

Anxietatea şcolară: cum îţi ajuţi copilul să o depăşească

Lucrează cu tine

Tratamentul anxietăţii la copii va implica mereu şi părinţii. Părinţii anxioşi ai copiilor anxioşi vor sări mereu în ajutorul acestora când au o problemă, încercând să le reducă discomfortul şi să evite situaţiile neplăcute. Eli Lebowitz, un psiholog de la Yale, care tratează anxietatea la copii şi adolescenţi, spune că răspunsurile părinţilor sunt o parte centrală a anxietăţii copiilor. Asta nu înseamnă că trebuie să te învinovăţeşti dacă copilul tău suferă de anxietate, ci trebuie să înveţi metode eficiente de a reacţiona în aceste situaţii dificile. E firesc, ca părinte, să-ţi doreşti să minimizezi suferinţa copilului, însă rezolvarea tuturor problemelor pe care le întâmplină nu face decât să-i alimenteze anxietatea. Acesta nu va învăţa niciodată cum să rezolve situaţiile stresante pe cont propriu, şi deci nu va învăţa că are abilitatea de a depăşi aceste momente fără ajutorul altcuiva. Practic, mesajul părinţilor atunci când sar în ajutor la cel mai mic semn de stres este: „Nu poţi să faci asta, aşa că te voi ajuta eu”. Cu alte cuvinte, copilul învaţă neputinţa. De aceea, Lebowitz a dezvoltat un program unde învaţă părinţii noi răspunsuri, care-i pot ajuta pe copii pe termen lung, atât în combaterea anxietăţii, cât şi în creşterea rezilienţei şi a independenţei.
Iată câteva dintre răspunsurile pe care ar trebui să le ai atunci când copilul tău se simte anxios:

– foloseşte încurajări şi spune-i că înţelegi că se simte groaznic, pentru a-i valida trăirile şi pentru a-i alimenta încrederea în sine: „Ştiu că e înfricoşător, dar am încredere în tine că o să reuşeşti”;

– spune-i că poate tolera anxietatea şi nu trebuie să fie salvat. Asta îi va da putere şi încredere să-şi confrunte fricile: „Ştiu că ţi-e frică, dar poţi face asta singur în ciuda fricii”;

– în loc să stai cu el când face un lucru care îi creează anxietate, precum rezolvarea temelor, spune-i că o să vii să vezi cum se descurcă în mod regulat.

Învaţă-l că stresul nu e inamicul

Trăim într-o lume mai stresantă ca oricând şi toate ştirile ţin să ne amintească acest lucru constant, inclusiv şirul nesfârşit de efecte negative ale stresului, precum probleme cardiovasculare, risc crescut de depresie şi anxietate sau obezitate. Nu e de mirare, deci, că părinţii îl privesc ca inamicul numărul 1 şi încearcă să distrugă orice posibilă sursă de stres pentru copiii lor. Realitatea este însă că ştirile pe care le auzim se referă la stresul cronic sau traumatic, care este, într-adevăr, toxic pentru sănătate. Pe de altă parte, stresul normal, de zi cu zi, este o componentă sănătoasă a vieţii noastre şi a copiilor noştri. Studiile arată că stresul are un efect de imunizare la copii: cei care reuşesc să treacă peste situaţii dificile şi stresante au un nivel de rezilienţă crescut. Aşadar, atunci când depui eforturi disperate să te asiguri că nu există nicio sursă de stres în viaţa copilului tău, cel mai probabil îi răpeşti şansa să devină mai puternic din punct de vedere psihic şi emoţional.
În plus, un studiu din Canada a descoperit că elevii cu un nivel moderat de anxietate au şanse mai mari de a obţine o calificare la sfârşitul şcolii, în comparaţie cu cei cu niveluri prea mari sau prea scăzute de anxietate. Cu alte cuvinte, primul semn de anxietate nu este un motiv de alarmă, ci chiar un lucru bun, întrucât anxietatea în moderaţie contribuie la performanţa academică.
Nu în ultimul rând, este important cum ne învăţăm copiii să privească stresul pentru că studiile arată că cei care consideră că stresul le îmbunătăţeşte performanţa au rezultate mai bune la rezolvarea unor sarcini intelectuale solicitante.

Apelează la ajutor profesionist

”Deşi 30% dintre copii şi adolescenţi suferă de anxietate, 80% dintre aceştia nu primesc tratament. Iar cei care primesc, aşteaptă de obicei 2 ani de la debutul simptomelor înainte să meargă la medic. Mulţi părinţi consideră că anxietatea e doar o fază prin care trec copiii, că o să treacă de la sine şi că psihiatrul e pentru „probleme serioase”. Această atitudine nu numai că minimizează suferinţa copiilor, dar are efecte devastatoare asupra sănătăţii lor, cu consecinţe ce pot dura o viaţă întreagă. Anxietatea este asociată cu depresie şi cu alte afecţiuni psihice, şi cu cât este tratată mai târziu, cu atât cauzează schimbări iremediabile în creierul tinerilor. Aşadar, nu ezita să mergi la psihiatru, pentru ca cel mic să primească ajutorul de care are nevoie. Cu atât mai mult cu cât tulburările de anxietate sunt afecţiuni tratabile, cu o rată mare de succes. Tratamentul anxietăţii poate include medicaţie antidepresivă şi/sau anxiolitică şi terapie, cel mai adesea cognitiv-comportamentală sau terapie familială,” ne declară Dr Gabriella Bondoc, psihiatru şi psihoterapeut.

Vorbeşte cu profesorii

Asigură-te în primul rând că profesorii nu sunt sursa anxietăţii copilului tău. Dacă aceştia au un comportament inadecvat, te poţi adresa conducerii şcolii sau inspectoratului şcolar pentru a denunţa nerespectarea drepturilor copilului tău.
În cazul în care anxietatea şcolară este cauzată de alţi factori, întâlneşte-te cu profesorii şi explică-le dificultăţile cu care se confruntă copilul tău, pentru a putea găsi modalităţi de a-l ajuta. Spre exemplu, dacă cel mic nu se simte comfortabil să răspundă în faţa clasei, poate că o variantă de compromis este ca acesta să lucreze în grupuri mai mici şi să fie evaluat în timpul testelor, mai degrabă decât oral. În cazul în care este nou în clasă şi nu are prieteni, profesorul îl poate ajuta să se integreze printr-un proiect unde elevii trebuie să se întâlnească să lucreze în echipe în afara şcolii.

Vorbeşte cu copilul tău

Anxietatea poate duce la izolare şi la închiderea în sine. În special dacă are probleme la şcoală, copilul tău e posibil să nu-ţi spună ce dificultăţi are de teamă să nu te dezamăgească sau să nu fie pedepsit. Aisgură-te că purtaţi conversaţii oneste în mod regulat, şi că înţelege că poate să-ţi spună ce probleme are. Astfel, va învăţa că poate cere ajutorul atunci când are nevoie.