Să vezi un copil furios şi agresiv nu este tocmai cea mai idilică imagine. Însă, toate aceste comportamente au cauze bine stabilite în psihologia copilului. Unele ţin de mediu, altele de atmosfera familială, iar altele sunt determinate de sexul copilului. Despre acest subiect, am stat de vorbă cu Ioana Niţă Amarandei psiholog specializat în psihologie şcolară şi consiliere educaţională şi vocaţională.
CSÎD: Părinţi furioşi, copii furioşi? Există legături directe între comportamentul părinţilor şi comportamentul copiilor?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Dacă factorii predispozanţi (componenta genetică este exclusă) cât şi factorii de declanşare şi menţinere care nu includ cauze medicale, atunci căutăm în atitudinile parentale. Psihologul francez Renè Zazzo (1970) susţine că multe dintre acţiunile şi comportamentele copilului se învaţă pe bază de imitaţie iar exemplul celorlalţi este asimilat în mod mai mult sau mai puţin corect şi reprodus într-un fel de mimetism, de activitate în lanţ. Mult îndrăgitul C. G. Jung îşi exprima cu empatie dezideratele ,,Copilul este legat atât de extraordinar de atitudinea psihologică a părinţilor şi de contopit cu ea, încât nu este de mirare dacă cele mai multe dereglări nervoase din copilărie au drept cauză o atmosferă sufletească tulburată a părinţilor,,.
CSÎD: Deci vorba dulce, mult aduce?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Cuvintele bune şi înţelepte ale părintelui contează prea puţin, comportamentele manifestate în preajma copilului, viaţa reală a părintelui îl vor educa.
CSÎD: Deci, fapte, nu vorbe…
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Da.
CSÎD: Sunt băieţeii mai îndreptăţiţi să fie furioşi – sunt construiţi aşa?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Unele experimente au confirmat predilecţia puternică a băieţeilor pentru jucăriile considerate,,masculine,, (diverse mecanisme, maşini) şi a fetiţelor pentru cele considerate ,,feminine,, (păpuşi, ursuleţi). S-a făcut legătura dintre statutul hormonal al organismului (hormonii androgenici) şi preferinţe. De asemenea, o vreme se considera că aceste predilecţii sunt cumva impuse de reacţia critică şi stereotipizată a părinţilor faţă de alegerea pe care o fac copiii. În privinţa manifestării agresivităţii, latura biologică este mult mai pregnantă.
CSÎD: Ne puteţi explica pe larg?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Controversa privind originea socială sau biologică a agresivităţii masculine la oameni a fost parţial rezolvată de o cercetare efectuată în 2007 asupra bebeluşilor. Deja la vârsta de 17 luni băieţeii demonstrează într-o mai mare proporţie (5%) acte de agresiune fizică, decât fetiţele (1%). Aceste diferenţe de comportament există înainte ca vreo influenţă socială să le fi modelat. Deci, nu atât imprimarea rolurilor sociale stă la originea agresivităţii masculine sporite, cât cauze lăuntrice, determinate de însăşi natura instinctuală a bărbaţilor. Potrivit psihologului american Anne Campbell, care studiază agresivitatea femeilor, una din cauzele gradului mai scăzut de manifestare a agresivităţii feminine, comparativ cu cea masculină, este că femeile se înspăimântă mai uşor, asupra lor acţionează mai puternic sistemul de pedepse.
CSÎD: Există şi explicaţii la nivel biologic pentru agresivitatea scăzută a femeilor?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: La femei, amygdala (structura din creier responsabilă de răspunsul emoţional) este mai sensibilă la stimulii ameninţători; la ele este mai bine dezvoltat potenţialul neuropsihologic de evitare a stărilor de frică şi a situaţiilor periculoase. Potrivit lui Campbell, frica mai sporită a femeilor faţă de acţiunile violente este determinată evolutiv de rolul lor de mamă. Iată de ce ele practică mai rar sporturile extreme, nu se implică în acţiuni infracţionale şi de regulă evită comportamentele de risc. Aceasta însă nici pe departe nu înseamnă ca femeile nu aplică activ alte strategii competiţionale.( Homo Aggressivus- De ce nu se opresc războaiele şi violenţa, Dorian Furtuna).
CSÎD: Şi totuşi, unde îşi exprimă femeile doza de agresivitate cu care s-au născut?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei:
S-a constatat că există diferenţe de gen în ceea ce priveşte forma în care se manifestă agresivitatea. Băieţii tind să fie implicaţi mai des în forme de agresivitate fizică, în timp ce fetele sunt mai des implicate în situaţii de agresivitate relaţională. Cu toate acestea, agresivitatea fizică este cel mai adesea asociată şi cu agresivitatea relaţională.