Vrea role şi bicicletă? Firesc, ca marea majoritate a preşcolarilor. Dar e pregătit intelectual pentru două tipuri de activităţi fizice care ar putea produce accidentări uneori chiar grave? Înainte de a-i cumpăra cadoul visat, faceţi un test.
Copiii perfect dezvoltaţi fizic şi intelectual pot învăţa să meargă cu bicicleta cu două roţi în jurul vârstei de 4 ani. Creierul e capabil la această vârstă să comande echilibrul necesar mersului pe bicicletă. În cazul rolelor, copilul ar trebui să fie ceva mai mare – peste 6 ani – deoarece sunt mai dificil de manipulat. În ambele cazuri, preşcolarul are nevoie de cască de protecţie.
Este un accesoriu obligatoriu. În plus, îi cumpăraţi cotiere şi genunchiere. Casca devine mai mult decât utilă având în vedere că micuţul va avea parte sigur de lovituri. De aceea, la testul imaginar pe care trebuie să-l faceţi, pe lângă vârsta copilului, luaţi în calcul posibilitatea de a accepta şi de a înţelege necesitatea unei căşti de protecţie.
În al doilea rând, haideţi să deprindem câteva cunoştinţe de traumatologie, utile în cazul unei contuzii sau chiar a unei fracturi neaşteptate.
Contuzie sau fractură?
Traumatismele la copii se împart, la fel ca şi la adulţi, în contuzii uşoare care afectează doar părţile moi, în entorse şi luxaţii (care afectează părţile musculare şi articulaţiile) şi în fracturi. În cazul celor mici, oasele sunt elastice, iar formarea osoasă mult mai rapidă spre deosebire de adulţi. Fiecare os prezintă un cartilagiu de creştere.
Oasele cresc în funcţie de acest cartilagiu, la extremităţi. Iată de ce fracturile prin decolare (cartilagiul de creştere alunecă) se întâlnesc doar la cei mici. Apropo, rolele sau bicicleta sunt în mare parte răspunzătoare de aceste tipuri de traumatisme care apar la nivelul oaselor lungi ale braţelor, antebraţelor şi picioarelor. În acest caz, e necesară vizita într-o cameră de urgenţă pediatrică.
Gipsul se pune în forma în care oasele sunt decolate. Atenţie! Gipsul trebuie ţinut obligatoriu, astfel oasele pot deveni strâmbe. Şi în cazul entorselor, aparatul gipsat este obligatoriu, iar copilul trebuie să stea imobilizat. În caz contrar, pot apărea subluxaţii dureroase frecvente la 4-5 ani.
Copilul poate avea nevoie în prealabil de o radiografie. Nu vă fie frică! Doar prin expunere moderată la soare, un copil captează lunar echivalentul a 5-6 radiografii de os!
Vorbim doar despre mitul oaselor fragile sau despre mitul lipsei de calciu. Aşadar, după un diagnostic corect de traumatism – indiferent de tipul acestuia – părinţii trebuie să aibă grijă, cel puţin un an de zile, ca micuţul să nu execute acţiuni intense cu oasele afectate sau cu structurile musculare afectate. Dar nu i se interzice copilului joaca. În cazul unei fracturi, segmentul osos rupt are rezistenţă minimă cel puţin 12 luni.
Citeşte şi: Bicicletă pentru sedentari