Role sau bicicletă? Feriţi copiii de accidentări!

Vrea role şi bicicletă? Firesc, ca marea majoritate a preşcolarilor. Dar e pregătit intelectual pentru două tipuri de activităţi fizice care ar putea produce accidentări uneori chiar grave? Înainte de a-i cumpăra cadoul visat, faceţi un test.
  • Publicat:
  • Actualizat:
Role sau bicicletă? Feriţi copiii de accidentări!

Vrea role şi bicicletă? Firesc, ca marea majoritate a preşcolarilor. Dar e pregătit intelectual pentru două tipuri de activităţi fizice care ar putea produce accidentări uneori chiar grave? Înainte de a-i cumpăra cadoul visat, faceţi un test.

Copiii perfect dezvoltaţi fizic şi intelectual pot învăţa să meargă cu bicicleta cu două roţi în jurul vârstei de 4 ani. Creierul e capabil la această vârstă să comande echilibrul necesar mersului pe bicicletă. În cazul rolelor, copilul ar trebui să fie ceva mai mare – peste 6 ani – deoarece sunt mai dificil de manipulat. În ambele cazuri, preşcolarul are nevoie de cască de protecţie.

Este un accesoriu obligatoriu. În plus, îi cumpăraţi cotiere şi genunchiere. Casca devine mai mult decât utilă având în vedere că micuţul va avea parte sigur de lovituri. De aceea, la testul imaginar pe care trebuie să-l faceţi, pe lângă vârsta copilului, luaţi în calcul posibilitatea de a accepta şi de a înţelege necesitatea unei căşti de protecţie.

În al doilea rând, haideţi să deprindem câteva cunoştinţe de traumatologie, utile în cazul unei contuzii sau chiar a unei fracturi neaşteptate.

Contuzie sau fractură?

Traumatismele la copii se împart, la fel ca şi la adulţi, în contuzii uşoare care afectează doar părţile moi, în entorse şi luxaţii (care afectează părţile musculare şi articulaţiile) şi în fracturi. În cazul celor mici, oasele sunt elastice, iar formarea osoasă mult mai rapidă spre deosebire de adulţi. Fiecare os prezintă un cartilagiu de creştere.

Oasele cresc în funcţie de acest cartilagiu, la extremităţi. Iată de ce fracturile prin decolare (cartilagiul de creştere alunecă) se întâlnesc doar la cei mici. Apropo, rolele sau bicicleta sunt în mare parte răspunzătoare de aceste tipuri de traumatisme care apar la nivelul oaselor lungi ale braţelor, antebraţelor şi picioarelor. În acest caz, e necesară vizita într-o cameră de urgenţă pediatrică.

Gipsul se pune în forma în care oasele sunt decolate. Atenţie! Gipsul trebuie ţinut obligatoriu, astfel oasele pot deveni strâmbe. Şi în cazul entorselor, aparatul gipsat este obligatoriu, iar copilul trebuie să stea imobilizat. În caz contrar, pot apărea subluxaţii dureroase frecvente la 4-5 ani.

Copilul poate avea nevoie în prealabil de o radiografie. Nu vă fie frică! Doar prin expunere moderată la soare, un copil captează lunar echivalentul a 5-6 radiografii de os!


Cum previn accidentările?
Accidentările cu bicicleta sau cu rolele pot fi prevenite doar dacă îi povestiţi micuţului despre riscuri şi dacă acesta are capacitatea să înţeleagă informaţia primită. De aceea, v`rsta la care poate alege un astfel de sport e diferită de la caz la caz. În rest, vorbim doar despre mituri. Spre exemplu, nu există copii predispuşi la fracturi.

Vorbim doar despre mitul oaselor fragile sau despre mitul lipsei de calciu. Aşadar, după un diagnostic corect de traumatism – indiferent de tipul acestuia – părinţii trebuie să aibă grijă, cel puţin un an de zile, ca micuţul să nu execute acţiuni intense cu oasele afectate sau cu structurile musculare afectate. Dar nu i se interzice copilului joaca. În cazul unei fracturi, segmentul osos rupt are rezistenţă minimă cel puţin 12 luni.


După o accidentare, se mai bucură de bicicletă sau de role?
Răspunsul e pozitiv. Chiar dacă micuţul a avut o accidentare care a presupus durere intensă sau aparat gipsat, îşi va dori, în cele mai multe cazuri, să-şi continuie joaca. Este o greşeală să îi interziceţi o plăcere, mai ales că vorbim inclusiv de sporturi care presupun socializare pentru cei mici. În plus, nu uitaţi că din greşeli se învaţă. Aşadar e vorba de activităţi care măresc inclusiv responsabilitatea copilului. 
 
-Bicicleta sau rolele se aleg în funcţie inclusiv de dezvoltarea intelectuală a copilului. Nu îi luaţi aceste obiecte înainte să înţeleagă pericolele potenţiale.

-Ambele sporturi presupun purtarea şi, în primul r`nd, acceptarea unei căşti de protecţie. În lipsa acesteia, activităţile distractive devin extrem de periculoase.

-Copilul poate fi ferit de contuzii, luxaţii şi fracturi doar dacă înţelege ce presupun acestea, deci nu le luaţi role celor mici de 3-4 ani, chiar dacă li se pare interesant. 

-Este un mit faptul că micuţii au oasele lipsite de calciu.

-Tot despre un mit vorbim şi în cazul poveştilor cu oasele fragile ale celor mici. Nu sunt fragile, dimpotrivă prezintă structuri rezistente. Aceasta spre deosebire de bătr`ni la care “betonul armat” din os a dispărut complet şi care realmente sunt predispuşi la fracturi din cauza structurii friabile a oaselor. 

-După o fractură, copilul trebuie ferit de accidentări în aceeaşi zonă timp de un an. În acest caz, devine reală sensibilitatea osului la locul fracturii.

-Dacă un copil mic a suferit o accidentare, nu îi interziceţi nici rolele şi nici bicicleta. Dimpotrivă, îl responsabilizaţi şi astfel va fi mai conştient de pericolul unor leziuni. 
 

Citeşte şi: Bicicletă pentru sedentari

 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Andreea Groza - Redactor colaborator
Mă întâlnesc în fiecare zi cu doctori. Pentru cei mai mulţi pământeni, care nu sunt ipohondri, probabil, acest comportament pare ciudat. Dar socializăm în cadrul unor interviuri în care noi, echipa, încercăm să aflăm poveşti scurte şi concise despre cum putem să funcţionăm optim. Fiecare ...
citește mai mult