Stresul în sarcină – ce îl cauzează şi cum poate fi eliminat?

Autor: Cornel Ungureanu, psihiatru, psihoterapeut

Efortul de adaptare la sarcină, cu toate modificările fizice, schimbările care apar în relaţiile importante şi afectarea  stilului de viaţă generează un anumit nivel de stres, pentru foarte multe săptămâni.

Dezvoltarea fătului nu este nici pe departe un proces „autonom”, în care fiecare îşi vede de „ale lui”,  iar din când în când se mai fac unele analize şi ecografii.

Recomandări

Sentimente în sarcină: ce emoţii experimentează gravida?

Probleme în timpul sarcinii? Combate-le în mod natural!

În fapt, absolut tot ce se întâmplă cu organismul şi starea psihică a mamei influenţează direct şi major dezvoltarea fătului.

A existat o perioadă în care se consideră că problemele de zi cu zi din cuplu sau de la serviciu „rămân în afară”, că cel aflat încă în burtica mamei oricum nu înţelege ce vorbesc cei din jur şi în consecinţă nu are de ce să se streseze. Treaba lui era să crească conform aşteptărilor.

Cercetările medicale arată că fătul ajunge să detecteze lumina, sunetele, vibraţiile şi bineînţeles starea emoţională a mamei. Acesta începe să dezvolte nu doar o relaţie strânsă cu organismul mamei, ci şi cu mediul înconjurător.

Limbajul său corporal arată reacţii prompte la ce se întâmplă în mediul de viaţă al mamei, la vocea acesteia (şi a tatălui), tiparul undelor cerebrale se modifică atunci când i se citeşte o poveste etc.  Există o mulţime de dovezi în acest sens, care de care mai spectaculoase.

Din fericire, cei mai mulţi ştiu că până la naştere cele două organisme sunt de fapt unul singur, că există un cordon ombilical prin care trec o mulţime de substanţe, inclusiv hormonii de stres sau moleculele generate în infecţii sau inflamaţii, că dificultăţile emoţionale ale mamei influenţează metabolismul ambilor şi în consecinţă gravida învaţă repede „să gândească pentru doi”. Găseşte modalităţi de a duce o viaţă în care evenimentele foarte încărcate emoţional să fie cât mai rare posibil, iar durata lor să fie scurtată, ceea ce face ca stresul resimţit de copil să fie minim.

Riscurile unor dificultăţi emoţionale majore ale mamei, pentru care nu sunt găsite soluţii rezonabile, pot afecta dezvoltarea fătului: naşterea prematură (ceea ce poate implica dezvoltarea insuficientă a plămânilor şi a altor organe), greutate mai mică la naştere, preeclampsie.  Uneori apare riscul de pierdere a sarcinii, inclusiv după primul trimestru.
Nimeni nu a încercat să inventarieze motivele de stres în sarcină, întrucât lista ar fi prea lungă şi parcă niciodată completă. Este mai productiv să te preocupi de gestionarea lui în condiţii de confort.

Motive de îngrijorare frecvent întâlnite la gravide

• păstrarea sarcinii în primul trimestru, mai ales dacă există sarcini pierdute în antecedente
   
• starea de sănătate a copilului, posibile sindroame genetice
   
• durerile de cap, oboseala accentuată, constipaţia, urinarea frecventă, dificultăţile în respiraţie, modificări ale pielii
   
• fluctuaţiile emoţionale inerente perioadelor de schimbări continue şi relativ rapide
   
• posibile complicaţii medicale la mamă: suprasolicitatea coloanei vertebrale şi a altor articulaţii, preeclampsia, diabetul gestaţional, afectarea glandei hipofize, probleme ale dinţilor şi gingiilor, agravarea unor boli preexistente etc.
   
• apetitul crescut pentru anumite alimente şi aversiunea faţă de altele
   
• dificultăţile financiare
   
• schimbările din viaţa de cuplu sau cea profesională
   
• limitarea vieţii sociale

Mijloace de gestionare a stresului la gravide

Informează-te suficient

Află care este evoluţia firească a evenimentelor şi care sunt problemele principale ce pot apărea, astfel încât cunoştinţele acumulate să-ţi ofere sentimentul de control – sarcină, naştere, rolul de mamă. În această perioadă, incertitudinile sunt dificil de tolerat.
Sursele de informare sunt foarte accesibile si mai mult decât suficiente pentru oricine este interesat. Pentru confortul psihic, este preferabil ca gravidele să ajungă foarte rar în situaţii de genul „nu am ştiut”, „nu mi-a spus nimeni”, „nu m-am gândit”, „dacă aş fi ştiut …” etc.

O parte dintre aceste persoane recurg la un mecanism de adaptare la stres bazat pe distragerea atenţiei. În consecinţă, preferă să se preocupe de multe alte aspecte, cum ar fi cele profesionale, şi această „politică” poate duce la o informare insuficientă.
La extrema cealaltă poate exista o supraîncărcare cu tot felul de cunoştinţe: cărţi, site-uri, consultaţii medicale la mai mulţi medici, forumuri, istorii personale ale unor gravide care au trecut prin tot felul de experienţe. În acest fel, se poate ajunge la confuzie şi anxietate.
Mintea poate fi invadată de tot felul de gânduri legate de ce a fost sau de viitorul incert.  Trebuie ştiut că eforturile noastre au şanse maxime de reuşită atunci când suntem foarte bine ancoraţi în prezent.

Ascultă poveştile prietenelor

Vei afla că cele mai multe probleme şi pot găsi o rezolvare şi mai ales că acestea apar destul de rar. Merită să întrebi cu ce îngrijorări s-au confruntat alte gravide şi cum anume le-au făcut faţă.

Acceptă ceea ce ţi se oferă

Toate gravidele primesc de la cele care au devenit deja mămici haine, jucării sau alte obiecte de care au beneficiat copiii lor. Acest transfer nu este doar unul material, ci este unul încărcat de semnificaţii emoţionale foarte profunde. În general are un rol terapeutic extraordinar pentru ambele părţi şi, din fericire, se întâmplă pe scară largă. Se creează astfel mici grupuri de suport, atât de necesare în toate circumstanţele.

Răsfaţă-te

…şi, de ce nu, cere să fii răsfăţată. Sigur că fiecare zi de sarcină este o luptă, iar în cazul complicaţiilor efortul poate fi copleşitor. Totuşi, vigilenţa crescută poate fi atenuată printr-un regim de viaţă în care confortul şi recompensele să nu fie uitate.
Nu este un lux sau o exagerare, este mai degrabă o necesitate. Odihna şi somnul suficiente, pauzele mai dese la serviciu şi acasă, masajul, exerciţiile de relaxare, plimbările, vizitele, călătoriile, mersul la film sau orice altceva creşte dispoziţia sunt foarte necesare gravidelor. În acelaşi timp, reprezintă un excelent antrenament pentru ceea ce urmează să facă mamele şi taţii cu nou-născutul. Viaţa în regim de austeritate emoţională pe durata sarcinii poate găsi părinţii destul de nepregătiţi pentru a satisface trebuinţele fundamentale ale copilului.

Fă planuri de viitor

Copilul este un dar de la Dumnezeu, însă are şi un tată, care nu trebuie  nici ignorat, nici ţinut la distanţă. Cei mai mulţi viitori tătici nu se mulţumesc doar cu rolul de spectator, ci vor să participe activ la cât mai multe dintre evenimentele legate de sarcină, de la controalele medicale de rutină la decorarea camerei copilului.
Trec şi ei printr-un proces de adaptare similar cu cel al mamei şi merită menţionat că în relaţia cu cel mic nu au decât într-o  mică măsură avantajul celor nouă luni de acomodare pe care îl au mămicile.
Gândul că trebuie să găsească singuri o cale de a face faţă (de exemplu, pentru a o „proteja” pe mamă sau a nu părea slabi) îi poate stresa mai mult decât s-ar crede.

Este foarte util pentru viitorii părinţi să planifice în cât mai multe domenii ale existenţei.  Astfel scade neliniştea legată de viitor şi se creează sentimentul de continuitate şi evoluţie pozitivă a vieţii de familie.
Neglijarea acestui aspect poate duce la adevărate rupturi în cuplu, care ulterior vor trebui reparate, în condiţile în care mai toate eforturile se concentrează în direcţia nou-născutului.

Cere ajutorul

…din simplul motiv că, dacă nu îl ceri, ceilalţi ar putea crede că nici nu ai nevoie. În consecinţă, deşi îl astepţi, el întârzie să vină. La fel de important este să ceri suport de orice natură ar fi el de la persoanele care au capacitatea şi disponibilitatea să ţi-l ofere. În caz contrar, presiunea resimţită de cei pe care îi soliciţi riscă să devină greu de suportat şi să se ajungă la conflicte „din nimic”.

Dacă o gravidă constată că nu e suficientă lumina în dormitor şi vrea să schimbe instalaţia de iluminat iar nimeni din
familie nu poate, ar fi mai potrivit să cheme un electrician. Dacă nu e sigură că simte mişcările copilului, poate cere confirmări de la medici, iar dacă doreşte suport psihologic sau se îngrijorează că suferă de depresie, merită să apeleze la cineva din domeniul respectiv.
Îngrijorările imaginare sau nerealiste pot dăuna cel puţin la fel de mult ca cele care au o justificare obiectivă, iar frecvent membrii de familie sau prietenii apropiaţi nu ştiu cum să ajute eficient viitoarea mămică.

Stresul are un efect cumulativ şi, de aceea, mai multe probleme suprapuse pot genera la fel de multă anxietate ca un eveniment foare important. Întrebate despre tensiunea psihică resimţită în timpul sarcinii, majoritatea spun că se gândesc în primul rând la evenimente majore. Pot ajunge să ignore modul în care le afectează problemele mai mici, dar în număr mare.

Nu puţine femei consideră că e cumva de aşteptat ca în sarcină stresul perceput să fie foarte mare şi, de aceea, nici nu sunt preocupate de reducerea acestuia.

Pregătirea psihică pentru sarcină  începe cu siguranţă înainte de instalarea acesteia. Viaţa de pregravidă debutează  practic din momentul în care femeia se gândeşte la posibilitatea de a avea copii şi se amplifică după ce acest gând devine un plan prioritar. Se dezvoltă o lume imaginară, în care o mulţime de scenarii posibile sunt evaluate şi multe altele ignorate în totalitate.
Sarcina este o experienţă aparte, căreia majoritatea femeilor reuşesc să-i facă faţă în condiţii de confort şi siguranţă, cu un minim de ajutor din partea  familiei, prietenilor şi, din când în când, a specialiştilor.