Sunt insarcinata… Si chiar daca toata lumea din jurul meu isi verbalizeaza bucuria, eu nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma ingrijorez… Nu stiu daca e de bine sau de rau, daca-mi place sau nu, daca sunt pregatita sa incep aventura asta sau daca n-am sa fiu niciodata pregatita cu adevarat!
Nu prea mai stiu nimic! Am fuga de idei… cateodata sunt fericita si nerabdatoare, altadata sunt paralizata de frica si impovarata de nevoi nejustificate pe care pana acum nu le-am resimtit niciodata. Simt nevoi acute de confirmare, de atentie, de dragoste, dezvolt dependente de partener si de prieteni, vreau sa mi se recunoasca meritele si sa mi se ridice statuie pentru ceea ce tocmai m-am hotarat sa fac (sau mi s-a hotarat sa fac).
Merit orice
Mi se pare ca sunt cea mai importanta fiinta in viata, ca nimeni nu-i ca mine. Oare este normal? Trec subit de la o stare la alta, sunt labila psihic, plang des si aparent fara motiv, sunt nervoasa si cateodata chiar semi-isterica, simt nevoia sa pozez in victima, ma aflu intr-un continuu P.M.S. si resimt din plin furtuna hormonala ce ma bantuie permanent. Mi-e greu sa respir, sa ma misc, sa gandesc… Stomacul, bila, ficatul sau cine o mai fi responsabil de raul ce il simt in plex imediat ce ma-ntalnesc cu orice miros sau gust imi fac zile amare (la propriu si la figurat). Mi-e sete des, de foame nu scap niciodata, cu starea de greata am intrat intr-o fireasca simbioza, dorm mult si parca tot degeaba.
Sanii mi-s angoarjati si stau sa explodeze, fac permanent retentie de apa si-arat ca un butoi umflat, nu-ncap in nici o haina, iar dezbracata nu ma pot privi (ma uit minute in sir la mine in oglinda cu speranta sa descopar unele trasaturi osoase ce inainte nu le-apreciam, dar de care mi-e cumplit de dor). Ciudate pigmentari anti-sexy mi-au aparut pe sani, pe burta si prin alte parti. Intreaga noapte fac drumuri catre baie, din 5 in 5 minute!
Ma doare spatele, ma dor picioarele, iar nervul sciatic nu ma lasa sa traiesc! Si pentru ca-i baiat (individul ce se gaseste in burtoiul meu), testosteronul lui m-a transformat intr-o grasana maimuta a carei pilozitate trebuie epilata „aproape” in fiecare zi (cu exagerarile de rigoare). Farmecul femeii gravide nu ma prinde, nu-l zaresc, nu-l gust… Tanjesc dupa tocuri, mi-am cumparat si tocuri. Dar la ce bun? Astept cu nerabdare declansarea instinctului matern despre a carei lipsa devin usor ingrijorata. Nu simt decat notiunea abstracta de pepene abdominal si-atat!