Temele, o sursă perpetuă pentru „Nu mai vreau la școală”. „Sunt sisteme educaționale în Europa în care nu există conceptul de teme de vacanță”

A început școala și, cu această ocazie, atât părinții, cât și profesorii se lovesc din nou de două tabere: cea a copiilor care iubesc școala și cea a copiilor care parcă nici nu vor să audă despre ea. Într-un live pe contul de Instagram „Ce se întâmplă, Doctore?” intitulat „Cum să faci copilul să iubească școala”, am discutat alături de Magda Cojocea, învățătoare și trainer la Asociația EDUMI, despre câteva greșeli pe care le fac părinții vizavi de copiii lor, special când vine vorba de teme.

Una dintre problemele multor părinți, dar și copii, este cea a temelor. Unii dintre copii nu vor să-și facă temele, alții nu știu să le facă singuri, iar astfel cei mici pun egal între teme, școală și suferință.

„Temele nu vin neapărat din partea școlii. Sunt părinți care simt nevoia să pluseze”

„Din păcate, temele pentru acasă cred că sunt o sursă perpetuă de „Nu mai vreau să merg la școală”. Ce pot să-ți spun, că am aflat și eu cu surprindere când am avut de tradus un text din română în franceză, că sunt sisteme educaționale în Europa în care nu există conceptul de teme de vacanță. Deloc. Așa, ca o paranteză.

Recomandări

Cum sa păstrezi brânza proaspătă chiar și timp de o lună

(P) Locul ideal pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor: Stejarii Club Rezidențial și Stejarii Collection

Dincolo de asta, ce observ e că, de multe ori, aceste teme nu vin neapărat din partea școlii, cel puțin la nivelul la care lucrez eu, la primar. Sunt destul de mulți părinți care simt nevoia să pluseze. Își imaginează că educația e un fel de sprint și contează startul, și contează viteza. Și atunci pun presiune pe copii în ideea ca nu cumva să rămână în urmă. Dar educația e mai degrabă un maraton. Maratonul are perioade în care e foarte important alergând, totuși să încetinești.

Profesorii le consideră obligatorii (n.r- temele), copiii le fac sau le copiază de la alți copii sau nu le fac. E ok, orice decid, atâta timp cât își dau seama ce au decis și care sunt consecințele.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Ce se întâmplă, Doctore? (@ceseintampladoctore)

Din punctul meu de vedere, ca profesor, mai degrabă aș aprecia dacă în familie există un dialog la modul „Am 10 teme de făcut săptămâna aceasta sau weekendul acesta. Poate am o petrecere, poate e ziua mea de naștere și n-am, nu pot să le fac pe toate și în loc să plâng și să ajungem într-un moment de ceartă sau de suferință, poate acel copil să decidă: Bun, nu-mi fac două teme la materia x și y, cum procedez cu asta? Anunț profesorul, sunt dispus să recuperez, îmi asum că o să iau un doi sau trei, care e consecința nefăcutului de teme. Și apoi să înțeleagă și că, așa cum spuneam, școala este, din punctul meu de vedere, despre perseverență.

Uneori e important să poți să lucrezi, chiar dacă ție ți se pare că e plictisitor, știind că asta dezvoltă în tine ceva. Nu o faci pentru profesor, nu o faci pentru mama sau pentru tata. Și e o anduranță și o perseverență de care el va avea nevoie.

Pentru că noi, ca adulți, de exemplu, acum avem momente în zi în care facem lucruri care nu ne fac neapărat plăcere, pe care doar trebuie să le bifăm”, ne-a explicat Magda Cojocea.

Sursa foto: Shutterstock.