Ortho Institute recomandă ca fiecare copil să fie evaluat din punct de vedere ortodontic până la vârsta de 7 ani. Dacă acesta are dinţii înghesuiţi, încălecaţi, erupţi în afara gingiei, un maxilar îngust sau orice altă complicaţie orală, toate acestea pot fi corectate în timpul procesului de creştere. Pentru că intervenţia precoce poate preveni pe viitor probleme grave şi ireversibile şi poate elimina chiar nevoia de a purta aparat dentar, este important ca părinţii să meargă la medicul ortodont cât mai devreme. Marinela Bănică, medic ortodont cu multiple stagii în străinătate, cu practică pedagogică la Facultatea de Stomatologie, Catedra de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-Facială UMF Carol Davila, ne-a răspuns tuturor întrebărilor legate de aparatul dentar pentru copii.
Ce se întâmplă doctore: Cum alegem medicul ortodont?
Marinela Bănică: În primul rând, părinţii ar trebui să se documenteze asupra studiilor, specializărilor şi experienţei medicului ortodont. Pentru a deveni ortodont, medicul respectiv trebuie să urmeze 6 ani de studii de medicină dentară, apoi 3 ani de specializare în ortodonţie. Verifică unde au fost făcute aceste studii. Medicii specialişti urmează de regulă sute de ore de training în cadrul unor asociaţii atestate, dar din păcate doar 1 din 3 medici ortodonţi urmează astfel de cursuri.
Apoi, părinţii ar trebui să aleagă o locaţie cât mai convenabilă. Tratamentul ortodontic necesită multe vizite la cabinet, pentru o perioadă îndelungată, aşadar locaţia trebuie să fie relativ aproape de şcoala copilului, de biroul părinţilor sau de casă.
Nu în ultimul rând, părinţii ar trebui să aibă încredere în ce le spune instinctul. Doctorii au moduri diferite de a trata aceeaşi problemă. Unii sunt calmi şi empatici alţii sunt direcţi, duri şi cer o disciplină strictă, mai ales când e vorba de copii. Recomand ca părinţii să consulte 2-3 medici şi să compare stilul, practica, preţurile. Fiind vorba despre un copil, părinţii ar trebui să se întrebe cât de confortabil şi în siguranţă se simte copilul, dar şi ei ca părinţi, faţă de acel medic, faţă de restul personalului medical, faţă de curăţenia şi dotarea cabinetului.
C.S.Î.D.: De ce analize este nevoie înainte de a se pune un aparat dentar?
M.B.: Examinarea iniţială este momentul ideal pentru a aduna toate informaţiile de care ai nevoie, ca medic, referitoare la tratamentul ortodontic al copilului. În acest stadiu, părinţii se întâlnesc cu medicul şi, eventual, cu coordonatorul tratamentului pentru a primi un diagnostic complet. Acesta va include: un formular cu istoricul medical complet, fotografii ale feţei şi intraorale, radiografii, diagnosticare completă, incluzând toate întrebările pacientului , descriere amănunţită a planului de tratament şi a scopurilor propuse, discutarea mai multor opţiuni de tratament, estimarea costurilor de tratament, incluzând descrierea unui plan de plată care să se potrivească nevoilor financiare ale pacientului. Cât despre îngrijorarea legată de faptul că radiografiile îl vor radia pe cel mic, părinţii trebuie să ştie că radiografia dentară modernă este una digitală şi prezintă un risc neglijabil pentru organismul uman comparativ cu o afecţiune dentară sau ortodontică netratată. Conform Colegiului American de Radiologie şi al Societăţii de Radiologie din SUA doza maximă admisă de radiaţii acumulate într-un an nu trebuie să depăşească 20 mSv, iar o radiografie dentară prezintă o doza de 0.02mSv, adică de 1000 de ori mai puţin decât doza maximă admisă într-un an.
C.S.Î.D.: Câte tipuri de aparate există şi care sunt indicaţiile fiecăruia?
M.B.: Pentru că există variante diferite de tratament, încurajăm pacienţii să alegem, de comun acord, cel mai potrivit tratament disponibil, conform nevoilor sale ortodontice, explicând în detaliu fiecare varianta, astfel încât să poată lua o decizie în deplină cunoştinţă de cauză, corect şi complet informat.
Indicate copiilor şi adolescenţilor sunt aparatele mobile, aparatele funcţionale şi mio-funcţionale. Iar pe lângă alinierea dinţilor, maxilarelor şi îmbunătăţirea dezvoltării faciale, tratamentul preortodontic şi interceptiv poate oferi beneficii suplimentare pentru sănătate prin abordarea problemelor legate de disfuncţia căilor respiratorii, precum şi prin instruirea copiilor pentru a-şi însuşi obiceiuri alimentare bune. În acest fel, copiii îşi pot atinge întregul potenţial genetic.
Aparatele fixe cu bracke-turi şi alginere transparente sunt indicate adolescenţilor şi adulţilor. Ortodonţia la ora actuală oferă o multitudine de tipuri de bracket-uri metalice, ceramice sau safir aplicate pe suprafaţa vizibilă a dinţilor (aparate labiale) sau pe cea interioară linguala (aparate linguale). Alignerele reperezintă un sistem de gutiere fabricate dintr-un material transparent ce oferă un grad maxim de discreţie. Un medic corect ar trebui să avertizeze dacă sunt anumite limitări ale unor tratamente specifice sau dacă anumite rezultate dorite nu pot fi atinse. Doar pentru că un tratament a funcţionat la acea persoană va fi cel potrivit pentru tine sau pentru copilul tău.
C.S.Î.D.: Este nevoie de o intervenţie preortodontică – aparate preortodontice?
M.B.: Ortodonţia tradiţională tratează adolescenţii si adulţii cu scopul clar de a îndrepta dinţii şi de a îmbunătăţi muşcătura (ocluzia). Invers, Ortodonţia Ortopedică Precoce poate fi aplicată copiilor de la vârsta de trei-patru ani, cu scopul de a dezvolta corect maxilarele. Dispozitivele mio-funcţionale pot fi folosite cu succes în repoziţionarea maxilarelor, în special la copilul cu arcade dentare mici şi decalaje scheletale. Aceste dispozitive ajută la tractiunea mandibulei mai în faţă, ceea ce îmbunătăţeşte considerabil funcţiile orale si aspectul facial. Sistemul de Trainere dentare, preortodontice este alcătuit dintr-o serie de aparate intra-orale care sunt purtate două ore, în fiecare zi, plus peste noapte, în timpul somnului. Aparatele ajută la corectarea obiceiurilor orale proaste şi la expansiunea arcadelor dentare, în timp ce exercită forţe usoare pentru a alinierea dinţilor şi a maxilarelor.
Pe baza acestei cercetări, eu folosesc o abordare diferită a tratamentului ortodontic. Stadiul actual al tehnicii MRC si al aparatelor Myobrace® corectează obiceiurile orale proaste la copiii în creştere şi îmbunătăţeste aliniamentul dentar, precum şi dezvoltarea facială. Acest lucru face ca problemele ortodontice să poată fi corectate mult mai devreme decât o fac tratamentele tradiţionale şi, de mai multe ori, fără a fi nevoie de aparat dentar fix sau extracţii de dinti permanenti în scop ortodontic.
C.S.Î.D.: Cât de importantă este cooperarea pacientului în urmărirea scopului propus?
M.B.: Rezultatul tratamentului ortodontic poate fi semnificativ îmbunătăţit printr-o colaborare eficientă medic-pacient. Datorită specificului aparatelor detaşabile, colaborarea cu copiii este esenţială. Trainerele preortodontice trebuie obligatoriu să fie purtate zilnic şi peste noapte, în timpul somnului. Cooperarea şi motivaţia pacienţilor sunt extrem de importante atunci când vine vorba de obţinerea unor rezultate optime. În funcţie de necesităţile individuale ale copilului şi de cooperarea acestuia, alinierea finală poate implica uneori şi un tratament cu aparate fixe. Cu o bună cooperare şi cu mentinerea obiceiurilor orale corecte, tratamentul cu Trainere preortodontice permite obţinerea unor rezultate ortodontice mai stabile şi o stare generală de sănătate îmbunătăţită.
Succesul tratamentului depinde de cooperarea pacientului în respectarea programărilor, menţinerea unei bune igiene orale, evitarea pierderii sau deteriorării aparatelor dentare şi urmărirea cu atenţie a instrucţiunilor oferite de către medicul ortodont.
C.S.Î.D.: Ce presupune un plan de intervenţie?
M.B.: Un tratament individualizat, în functie de situaţie şi vârsta copilului, poate dura între 1 şi 3 ani. Pentru realizarea planului de tratament vom avea nevoie de fotografii de diagnostic, radiografii, amprente şi alte teste pe care medicul specialist le recomandă în funcţie de situatia care necesită corecţie.
Durata tratamentului depinde de numărul de intervenţii corectoare ale alinierii dinţilor. De aceea, durata estimată a tratamentului diferă de la pacient la pacient. Pentru unele persoane, cu un minim de probleme, poate dura chiar între 6 şi 8 luni. Pentru altele, care necesită tratamente extinse, elaborate, durata tratamentului poate ajunge la 36 de luni până la completa repoziţionare a dinţilor. În funcţie de tipul de tratament, programările la medic se desfăşoară cu o frecvenţă de 2 până la 8 săptămâni. Costul diferă mult în funcţie de caz, tipul problemei şi vârsta pacientului şi începe de la câteva sute de euro până la câteva mii de euro.