Blastocistul este considerat a fi o etapă specială în dezvoltarea embrionului, pentru că nu toți ajung ajung în acest stadiu. În stadiile inițiale ale embrionului, toată energia și substanțele chimice necesare pentru diviziunea celulară sunt furnizate de mamă. După ce a avut loc fertilizarea, embrionul de 3 sau 4 zile trebuie să-și activeze propriile gene, acea combinație unică între genele de la mamă și cele de la tată.
Transferul de blastocist în fertilizarea in vitro (FIV) este o tehnică în care un embrion este dezvoltat în laborator timp de 5 zile după fertilizare, înainte de a fi transferat în uter. Embrionul câștigă multe celule ca urmare a dezvoltării timp de atâtea zile. Embrionii dezvoltați timp de 5-6 zile se numesc blastociști și sunt mult mai avansați decât cei dezvoltați timp de doar trei zile.
Embrionii care supraviețuiesc timp de 5 zile sunt mai predispuși să producă o sarcină. Acest lucru permite embriologilor să selecteze din embrionii mai avansați pe cel/cei cu un potențial mai bun de implantare și pe acela/aceia să îl/îi transfere.
În timpul unui ciclu menstrual tipic, ovarele eliberează un ovul în fiecare lună. În vederea pregătirii pentru FIV, se vor administra zilnic medicamente pentru fertilitate (gonadotropine) pentru a stimula ovarele să matureze mai multe ovule.
Dacă vor fi maturate mai multe ovule, în mod firesc vor putea fi recoltate mai multe și, desigur, utilizate mai multe. Cel mai adesea, acest lucru crește șansele de fertilizare și, în cele din urmă, de obținere a unei sarcini.
Atunci când ovulele (cunoscute și sub numele de ovocite) sunt maturate, sub sedare ușoară, supravegheată de un anestezist, ele vor fi prelevate. Sub ghidaj ecografic, medicul va extrage ovocitele din ovare, cu un ac, trecând prin peretele vaginului.
Acestea vor fi apoi depozitate într-o cultură specială, în incubatoare, în laboratorul de embriologie.
Ovocitele prelevate ajung în laboratorul de embriologie, unde sunt analizate din punctul de vedere al maturității lor, și plasate într-un incubator care are un mediu similar cu cel din interiorul corpului. Apoi, sperma partenerului este combinată cu ovulele și fertilizarea are loc în mod natural.
În situațiile în care numărul de spermatozoizi sau motilitatea (mișcarea) lor este scăzută, se injectează câte un singur spermatozoid în câte un ovul, procedură numită ICSI (injecție intracitoplasmatică). Odată ce ovulul și spermatozoizii sunt combinați, sunt necesare circa 18 ore pentru a determina dacă a avut loc fertilizarea și de alte 2 până la 4 zile pentru a stabili dacă embrionul se dezvoltă în mod optim.
Cel mai adesea, embrionii rămân în laborator pentru o perioadă totală de cinci zile. Adică până la stadiul de blastocist.
În pregătirea pentru transfer, medicul discută despre numărul și calitatea embrionilor obținuți. Gradația este un instrument pe care medicii și embriologii îl folosesc pentru a determina ce embrioni să transfere și când.
Transferul de blastocist este o tehnică simplă, iar anestezia sau sedarea este rareori necesară. Cu ajutorul unui cateter lung și subțire care trece prin colul uterin, este eliberat în uter blastocistul împreună cu o cantitate mică de lichid.
Potrivit protocolului, se efectuează simultan o ecografie abdominală pentru a se asigura plasarea optimă în uter.
După finalizarea transferului de embrion blastocist, este nevoie de aproximativ 9 zile pentru a putea fi detectată o sarcină. Iată ce se întâmplă cu embrionul în zilele de după transfer: