Aproape mecanic, aproape automat, fără să mai gândească că ar putea fi ceva în neregulă mulți părinți din 2021 sunt cu copilul în brațe (ori căruț, sistem de purtare, sau îl țin de mână) și în același timp cu ochii în telefon. Unii poate încearcă să țină pasul cu ultimele cerințe ale șefului (vezi munca de acasă), alții poate încearcă să facă cumpărături, alții poate încearcă să facă o programare la medic, alții poate socializează, alții poate suferă de anxietate și se simt în control când fug de propriile gânduri. Ei bine, dar cum se simt oare copiii?
Copiii nu au o dorință mai mare la vârstele mici (și mari) decât să primească întreaga atenție a părintelui. Copiii simt nevoia să se piardă în ochii părinților, să fie ținuți în brațe cu ambele mâini și cu prezență, să primească alinuturi, să primească răspunsuri calde și calme de la părinți.
Este cumva de înțeles frustrarea părintelui suprasolicitat de job, copil sau copii, partener, atribuțiuni sociale, de familia extinsă… Asta ca să nu mai vorbim că mulți părinți se simt frustrați că nu mai au timp pentru propriile pasiuni.
Este cumva de înțeles frustrarea copilului, care oricât zâmbete și grimase drăgălașe ar face nu poate concura cu extraordinara lume din ecranul telefonului mobil. Și atunci când epuizează trucurile prin care captează atenția în mod normal, copilul se simte nevoit să treacă la artileria grea: țipete, urlete, refuzul de a mai merge, nevoia de a fi în brațe, nevoia urgentă de a mânca dulciuri sau orice altceva ce captează toată atenția părintelui…
Și ce este de făcut? Nevoia de conectare a copilului este una dintre nevoile psihologice de bază, pe lângă nevoia de control și nevoia de competență. Așadar, dragi părinți folosiți-vă abilitățile de buni manageri și încercați să vă conectați cu copilul vostru atunci când sunteți cu el. Lasați telefoanele cât mai departe. Puteți explica copilului că la fiecare oră sau două ore aveți nevoie de 10 minute pentru a verifica o anume situație cu ajutorul telefonului sau că trebuie să vă scuze cât vorbiți la telefon. Imaginați-vă că în fața voastră nu este un copil ci un viitor adult cu care vă plimbați. Nu ați putea ignora un prieten, pierzându-vă cu zecile de minute prin abisul internetului, nu-i așa?