Tulburările de creştere la copii: când şi cum se diagnostichează

Toţi suntem subiectivi când vine vorba de copiii noştri. Însă există două categorii de părinţi: cei cărora li se pare că ai lor sunt “cei mai cei” şi aceia care îşi compară în permanenţă copiii cu ceilalţi şi li se pare că ai lor nu sunt îndeajuns “de înalţi, deştepţi, cuminţi” şi aşa mai departe. Este important să urmărim evoluţia dezvoltării celor cărora le-am dat viaţă, este la fel de important să avem încredere în ei şi să fim mândri de ei, însă e esenţial să înţelegem că fiecare copil are propriul ritm de creştere şi dezvoltare. Cu toate acestea, e nevoie, ca părinţi, să fim atenţi la anumite lucruri ce pot indica potenţiale întârzieri în dezvoltarea puilor noştri.

Cauzele tulburărilor de creştere la copii

Statura mică a familiei

Acest lucru înseamnă că micuţul moşteneşte înălţimea părinţilor. Studiile spun că un copil va avea media înălţimilor părinţilor. Prin urmare: părinţi scuzi, cel mai probabil şi copilul va avea o statură mică. Şi invers.

Întârzieri de creştere şi dezvoltare la pubertate

Acest fapt înseamnă că un copil va fi mai scund decât media şi va intra intra la pubertate mai târziu decât ceilalţi copii, însă în timpul acesteia va recupera diferenţa de înălţime. Specialiştii spun că poate fi o predispoziţie genetică. Aceşti copii au tendinţa să recupereze până ies din adolescenţă şi intră în viaţa de adult.

Recomandări

Program de mindfulness zilnic pentru părinţi şi copii

Autismul virtual, între ameninţare şi provocare – o posibilă soluţie alternativă: terapeuţii copii

Boli sistemice

Printre bolile care afectează întregul organism şi, implicit, provoacă tulburări de creştere sunt: malnutriţia, boli ale tractului digestive, boli renale, boli cardiace, boli pulmonare, diabet sau stres cronic sever. Oricare dintre aceste boli poate cauza probleme sau stagnări ale creşterii.

Boli hormonale

Creşterea poate fi afectată de anumite disfuncţii hormonale. Hormonul tiroidian este esenţial, de exemplu, pentru creşterea normală a oaselor. Glanda pituitară de la baza creierului secretă mai mulţi hormoni, printre care şi hormonul de creştere. Deficienţa hormonului de creştere poate fi efectul unor afectări ale creierului sau ale glandei pituitare. Sindromul cushing poate afecta înălţimea şi duce şi la creşterea în greutate.

Pubertatea precoce este una dintre situaţiile cauzate de problemele hormonale. De obicei generează o creştere rapidă, copilul având o înălţime mult mai mare decât a copiilor de aceeaşi vârstă. Însă creşterea se opreşte la o vârstă fragedă. Ca urmare, copii care intră precoce la pubertate, pot deveni adulţi cu o înălţime sub medie. Pe de altă parte, dacă glanda pituitară secretă un exces al hormonului de creştere, copiii vor creşte rapid.

Încetinire a creşterii intrauterine

Acest fapt înseamnă o încetinire a creşterii fătului în uter ce poate fi cauzată de fumatul din timpul sarcinii sau de o lipsă a grijii pentru sarcină. Un astfel de bebeluş se va naşte mai mic şi ca greutate şi ca înălţime.

Boli genetice

Aici sunt incluse sindromul Turner, Down şi acondroplazia. Sindromul Turner presupune prea mulţi sau prea puţini cromozomi, fapt ce se va reflecta în problem de sănătate, inclusive tulburări ale creşterii. Este o boală genetică destul de comună care afectează doar fetele. Acestea fie cresc puţin în înălţime, fie au întârzieri ale creşterii, fie nu intră la pubertate. Acest sindrom se întâlneşte la una din 2500 de fete. Sindromul Down este o altă boală genetică ce cauzează, printre altele, şi o înălţime sub medie. Acondroplazia este cea mai întâlnită boală genetică ce afectează oasele. Copiii cu această boală au mâinile sau picioarele mai scurte decât în mod normal, dar şi un cap mai mare.

Tulburări de creştere: ce copii sunt afectaţi

Majoritatea problemelor de creştere sunt remarcate atunci când copilul este mai puţin dezvoltat faţă de colegii săi sau când creşterea încetineşte pe o durată de câteva luni de zile. Un semn major al problemelor de creştere este când copilul creşte mai puţin de 3.5 cm pe an în al treilea an de viaţă. 

Deficienţele de creştere pot fi şi semne ale altor probleme de sănătate. Trebuie să vă asiguraţi că în aceste cazuri copilul este consultat pentru un diagnostic.

Analize recomandate în tulburările de creştere

De multe ori, copiii pot fi diagnosticaţi chiar de la naştere, atunci când copilul este anormal de mic. Însă, de cele mai multe ori, tulburările de creştere se diagnostichează la controalele de rutina sau atunci când părinţii observă o stagnare sau încetinire a creşterii în greutate sau înălţime.

Pentru a depista cauzei din spatele tulburării de creştere, este nevoie să faci câteva investigaţii copilului tău. Mergi cu el la medic şi fă-i şi câteva analize care vor depista cauzele acestor tulburări. Din lista analizelor recomandate fac parte alaninaminotransferaza, anti TPO, aspartataminotransferaza, calciul ionic, creatinina serică, fosforul seric, FT4, HLG, hGH, proteinele totale service, T3, TSH şi ureea serică.