Internetul – între prieten şi duşman!

Cu toţii petrecem ore bune în faţa computerului, în fiecare zi, fie că citim, fie că socializăm online, fie că ne expunem viaţa pe FB sau Hi5, cu status-uri deosebite, comentarii goale sau poze explicite, fie că întreţinem un blog sau doar urmărim unul. Sau şi mai infantil, jucăm diverse joculeţe în speranţa de a ne relaxa un pic. Cu alte cuvinte, suntem în secolul IT, iar acest lucru are beneficii şi dezavantaje.

Şi preţul principal constă în dependenţa, adică o lipsă acută de control. Nu o să ascund faptul că mi-aş petrece fiecare minuţel liber în faţa computerului şi că niciodată nu mi-e deajuns, dar nici nu mă pot numi dependentă. Mi se pare fascinant totul şi mă revoltă conceptul de dependenţă de o maşinărie. Mă relaxează navigatul pe net, mă incită jocurile, mă fascinează informaţia, dar mai ales uşurinţa cu care o accesez.

Ce dacă am constatat cu surprindere că scrisul mi s-a modificat, că am uitat grafia corectă, ce dacă uneori devin nostalgică, gândindu-mă la epistole în plic şi poze pe hârtie sau la jurnalul meu cu foi veline. Ce dacă plec în parc tot cu “my notebook” sau că îl am cu mine la cafea şi pe mulţi dintre copiii prietenelor de o viaţă îi ştiu doar din poze?

Recomandări

Cum scapi de stresul profesional

5 soluţii împotriva epuizării la serviciu

Tot n-aş schimba nimic din ceea ce mulţi numesc “dependency”. Calculatorul este o necesitate, nici nu mai ştiu cum arată viaţa mea înainte de primul meu computer. Cât despre a trăi fără, nici nu încape vorbă. Dar dependentă nu sunt! M-am adaptat doar societăţii în care vieţuiesc şi mi-am simplificat considerabil viaţa.

Îmi fac cumpărăturile online, văd filmele din canapeaua mea, ascult ce muzică îmi place, citesc romane şi tratate, orice nedumerire am, mi-o luminez într-o clipă, cunosc o multitudine de oameni luminaţi şi diferiţi, cu care socializez online şi care mă împlinesc. Iar dacă vreau pot fi şi jurnalistă, să-mi scriu părerile şi gândurile pe un blog.

De ce aş fi numită dependentă dacă beneficiez de toate aceste opţiuni? Sunt fericită că trăiesc perioada asta a istoriei şi nu accept vreun cârcotaş care să-mi identifice neghina din recoltă!

Mediul online şi societatea

Dependenţele secolului nostru, fie că-s de tv, computer, internet, jocuri sau reţele de socializare au devenit adevărate probleme sociale, de lumea virtuală fiind atrase toate grupele de vârstă, indiferent de clasa socială, de sex, de intelect sau de cultura generală.

Când vorbim de dependenţă, ne referim la obsesia verificării email-ului, a paginii de FB la navigatul fără limită pe internet, la jocul fără întrerupere până la identificarea cu personajul virtual, la masca socială afişată în faţa prietenilor internauţi, ce ajunge să înlocuiască rolul social real, la neglijarea familiei, a jobului, a igienei personale, a alimentaţiei şi somnului şi implicit a sănătăţii.

Dar chiar dacă auzim frecvent de acest flagel al secolului XXI, totuşi puţini sunt cei care dezvoltă cu adevărat această dependenţă. Mai mult decât atât, sunt specialişti care afirmă că dependenţa de internet nu este o dependenţă adevărată, ci doar un simptom al altor tulburări pre-existente. Sau alţii care o numesc o boală-moft.

Din fericire, dependenţa de computer este foarte diferită faţă de cea de substanţe toxice. În domeniul informaticii, se pot invoca cu uşurinţă multe pretexte care să justifice “nevoia” acută de computer: nevoia de socializare, apartenenţa la un grup, găsirea unui partener.

Pentru o persoană cu aptitudini sociale mai scăzute, internetul poate rezolva toate problemele. Unul dintre cele mai importante motive pentru care internetul este atât de captivant este lipsa de limite şi de responsabilitate.

Abuzul de internet este greu de sesizat pentru că există justificări de folosire pe tot parcursul zilei. Unul dintre semnele prevestitoare ale tendinţei de abuz este impulsul de a întreba în primul rând internetul atunci când avem o nelămurire. Un al doilea este navigarea la “adâncimi mari”, folosind în exces oportunitatea de a urma un link şi de acolo altul şi aşa mai departe. 

Pericole virtuale

Termenul de “dependenţă de calculator” a fost folosit pentru prima dată în anul 1989 de către M. Shotton, în cartea “Computer Addiction”, deşi conceptul a fost studiat şi cercetat mult mai târziu. Este adevărat că dependenţa nu se referă la obiectul în sine, ci la activităţile realizate cu acest obiect, activităţi ce oferă importante beneficii emoţionale şi adevărate rezolvări-surogat ale unor probleme de natură psihologică. În spatele unui computer poţi fi oricine ţi-ai dori să fii şi nu găseşti resurse în viaţa reală.

Poţi fi erou, poţi fi bogat, poţi fi potent sau orice altceva ţi-ai fi dorit să fii! Persoanele care utilizează mult internetul accesează site-uri ce stimulează asumarea de riscuri şi generează adrenalină: site-uri sexuale sau pornografice, de jocuri online, de pariuri, de shopping sau de chat-room-uri. A devenit un gest la modă, acceptat universal de societate, să stăm în staţie sau în metrou sau chiar în sala de aşteptare la doctor, navigând nestingheriţi pe net.

Numai că a ne izola în virtual ne va reduce drastic capacitatea de a înţelege lumea, căci interacţiunea umană, atât de necesară echilibrului interior, este o abilitate dobândită, învăţată, ce trebuie exersată permanent. Medicii şi psihologii au conlucrat la un compendiu de simptome ale patologiei (curiozitate obsesivă, neglijare totală în viaţa reală, nervozitate şi sevraj în cazul imposibilităţii utilizării).

Ca orice dependenţă, ea poate fi tratată. Dependenţa de computer nu este decât un mecanism de apărare, ce ne ajută temporar să fentăm confruntarea cu punctele noastre slabe, ajutor a cărui “notă de plată” ne va ustura mai târziu. Ce e de făcut atunci când simţim că am pierdut controlul? Întâi contorizăm cât mai exact simptomul, respectiv timpul petrecut în faţa monitorului.

Apoi, ne fixăm un plan sau un orar, pe care să încercăm să-l respectăm, iar în acest orar să ne impunem pauze scurte şi dese, în care să ne “conectăm” la mediul aparent offline, dar singurul adevărat. “Postul” autoimpus are o însemnătate majoră în recâştigarea controlului asupra vieţii reale. Apoi, înlocuim treptat comunicarea online cu cea offline şi realizările virtuale cu cele reale, adică redescoperim povestea vieţii, sensului ei real şi ne extragem din spaţiul virtual, în care ne-am complăcut atâta timp.

Demersul pentru revenirea la normal nu e uşor deloc, căci toţi cei care înclină către lumea cibernetică în exces sunt, în general, oameni cu reale probleme emoţionale, cu “goluri” şi frustrări acumulate în timp, neadaptaţi şi suferinzi. Iar toate aceste probleme psihologice, ocolite de-a lungul timpului, cu ajutorul măştii sociale virtuale, necesită ajutor de specialitate. Este evident că, la nivel personal, oamenii vor găsi viaţa fără computer din ce în ce mai dificilă, iar la nivel global chiar imposibilă. Dar menţinerea autocontrolului şi ancorarea în realitate rămân condiţii importante în păstrarea sănătăţii psihice şi fizice.

Citeşte şi: Amor sau internet?

Doctor Google: 60% dintre noi cautam remedii la afectiuni grave pe Internet. Functioneaza?

Shopping online – totul la un click distanta