Sunt psihoterapeut. Asta inseamna ca ma adresez indeobste oamenilor sanatosi mintal. Putini sunt cei care reusesc cu succes sa faca diferenta intre psiholog, psihoterapeut, psihiatru sau psihanalist. Si atunci cand reusesc, observ cum psihoterapeutul este perceput ca o persoana care a ajuns in posesia secretelor artei de a trai. Ca este tot timpul fericit si chiar dispus, cu sau fara bani, sa asculte cu un interes infinit toate durerile sufletesti ale tuturor.
Numai nebunii au nevoie de psihoterapie. Cei mai multi dintre clientii care contacteaza un cabinet de psihoterapie sunt oameni obisnuiti, care trec printr-o perioada dificila a vietii lor si pe care considera ca nu o pot rezolva singuri sau cu ajutorul celor apropiati.
Unii clienti, intr-adevar, sufera de o boala psihica si sunt in evidenta unui cabinet psihiatric, iar psihoterapia completeaza tratamentul medicamentos prescris de medicul psihiatru, obtinandu-se, astfel, rezultate mai rapide si de durata. Tot mai multe persoane, insa, apeleaza la psihoterapie deoarece doresc sa-si imbunatateasca performantele profesionale si sa-si imbogateasca viata personala.
Psihoterapia inseamna sa vorbesti despre ceea ce te supara. Este foarte raspandita credinta potrivit careia, povestindu-i psihoterapeutului despre toate lucrurile din viata ta care sunt dureroase sau neplacute, te vei simti eliberat si, deci, mai bine. In realitate, este important sa te exteriorizezi in fata terapeutului, dar nu este suficient pentru o terapie reusita.
Psihoterapeutul este cel care il „insoteste” pe clientul sau in acest demers, care poate fi considerat incheiat atunci cand schimbarile din viata reala sunt stabile si eficiente.
In psihoterapie primesti sfaturile potrivite, care te vor face sa te simti mai bine. In realitate, de asta se ocupa prietenii, cunostintele si rudele. Psihoterapia nu-i nicidecum o colectie de sfaturi istete.
Psihoterapeutul nu da sfaturi si nici nu-i spune clientului ce decizii sa ia, insa il ajuta pe acesta sa ajunga mai usor la raspunsurile de care are nevoie. Psihoterapia nu inseamna ca vom primi sfaturi sau solutii „la pachet”, nici ca psihoterapeutul va face ceva in locul nostru.
Psihoterapia este procesul prin care o persoana, cu ajutorul unui consilier psihologic sau psihoterapeut, poate gasi solutii noi la problemele sale. Aceste solutii pot fi concrete sau pot fi noi intelesuri legate de experientele de viata. Fiecare om este unic si pentru fiecare dintre noi exista o cale unica pentru a ne regasi echilibrul si puterea de a face fata vietii.
Medicamentele ma pot ajuta mult mai repede decat o psihoterapie. In primul rand, medicamentele trebuie administrate doar la indicatia medicului.
Exceptand bolile psihice, medicamentele prescrise de medicul psihiatru pentru tulburari de adaptare, fobii, insomnii etc. amelioreaza doar simptomele, fara sa elimine cauzele de origine psihologica.
Ce rost are sa dai atatia bani la terapeut, cand poti apela la prieteni, rude sau forumuri. Fiecare dintre noi poate trece prin momente dificile, cand se simte debusolat, vulnerabil, nedreptatit etc., iar sprijinul din exterior este binevenit. La psihoterapie oamenii recurg, frecvent, atunci cand au epuizat toate aceste mijloace si situatia, in loc sa se amelioreze, se agraveaza tot mai mult.
Daca tinem cont si de faptul ca un psihoterapeut se formeaza ca specialist intr-o perioada de 5-6 ani, intelegem de ce intre a face psihoterapie si a da sfaturi despre cum „trebuie” sa procedezi, este o diferenta atat de mare.
Cel mai bine ma ajut singur, citind o carte de psihologie. O carte te poate ajuta sa intelegi anumite aspecte din viata ta, dar pentru a putea face schimbarea necesara este nevoie de o persoana competenta, pregatita in acest sens.
Psihoterapeutul este un ghid, care merge alaturi de tine in aceasta calatorie a schimbarii. In psihoterapie poti experimenta noi perspective, modele de comportament sau relationare, intr-un spatiu sigur, securizant, fara frica de a fi criticat sau blamat, alaturi de o persoana, psihoterapeutul, care ramane garantul realitatii.
Foto: SHUTTERSTOCK